Joi, 25 iunie 2015, la ora 19.00, librăria Humanitas de la Cișmigiu vă invită la a 23-a ediție a întâlnirilor Înapoi la argument cu Horia-Roman Patapievici, cu tema “Pe Facebook cu Doru Baconschi”. Invitat este Teodor Baconschi, autorul cărții Facebook. Fabrica de narcisism, apărută la editura Humanitas, o analiză a celebrei rețele de socializare, scrisă dintr-o perspectivă antropologică, dar și din acea a unui utilizator activ.
„Internetul a schimbat deja peisajul umanității. Tot ce putem să facem este să medităm la impactul său și la viitorul nostru cu el.
[…]
Cred că generaţia mea – formată din cei născuţi în anii ’60 – a încasat trauma cea mai severă. Copiii mei, care au crescut într-o ambianţă informatizată, sunt utilizatori moderaţi, deja sceptici. Asemenea junelui Abraham Joseph, din Dubai, EAU, ei văd FB mai curând ca pe un Big Time Waster. Nu consumă televiziune – care li se pare un mijloc de comunicare anacronic – şi folosesc natural mesageriile electronice sau FB, doar pentru a ţine legătura cu colegii şi prietenii. Au preluat minimal nevroza mea legată de şocul dintre cultura înaltă, logocentric-elitistă, şi forţa gregară a culturii junk. Ei au fost înaintea mea pe FB, însă li se pare o prostie să-ţi pierzi prea mult vremea în acest mediu virtual. Pe FB se intră, nu se stă. Luciditatea copiilor mei m-a împins, salvator, spre prima „sinucidere“ a identităţii mele virtuale (închiderea paginii personale de FB) după un trimestru-două de totală dependenţă, când „trăiam“ aproape tot timpul aninat de reţea. Ei mi-au spus că sunt „bolnav“ şi că nici o soluţie (dintre cele căutate, într-o vreme de dificultăţi personale maxime) nu va veni dacă rămân prizonierul acestei hipnoze (in)voluntare. Mulţi copii din generaţia FB – cea adevărată, nu cea pe care s-au făcut experimente abuzive în anii ’90 – sunt deja stabilizaţi psihic, au o corectă distanţă critică faţă de noile tehnologii, din care fructifică, în chip natural, partea bună. Eu, evadat din comunism, am descoperit succesiv cartea de credit, laptopul, telefonul mobil, Internetul, Skype, FaceTime şi alte vehicule de ubicuizare. Ei le-au găsit acolo, în viaţa cotidiană, de când au început să gândească şi să acţioneze autonom.” (Teodor Baconschi)
