Poeta Svetlana Cârstean, autoarea volumului ”Gravitaţie”, recent publicat la Editura Trei, este prezentă, între 12 şi 14 iunie 2015, la cea de-a treia ediţie a Festivalului The Cooler Lumpur, desfăşurat la Kuala Lampur. Este vorba despre un eveniment anual dedicat mai multor domenii culturale. Invitaţi: Sabine Scho (Germania), Christiane Lange (Germania), Bernice Chauly (Malaezia), Svetlana Cârstean (România). Moderator: Ksatriya.
Ediţia de anul acesta, care are tema “Idei Periculoase”, doreşte să creeze o platformă solidă pentru schimbul de idei, dincolo de graniţe sau şcoli de gândire. Festivalul The Cooler Lumpur îşi propune să adune la un loc creatorii din mai multe domenii artistice – fie ele scrise, orale sau performative – şi să-i pună în legătură cu publicul larg. Unul dintre cele mai aşteptate evenimente este expoziţia “What’s The Point of Poetry? (Ce sens are poezia?)”, organizată în 2013 de Literaturwerkstatt Berlin şi itinerată acum la Kuala Lumpur.
Svetlana Cârstean va participa, la Kuala Lampur, la mai multe evenimente:
* Sâmbătă, 13 iunie 2015: Masa rotundă cu tema „Graniţa subţire dintre poezie şi limba vorbită”.
Poezia estompează graniţa dintre frumuseţea literară şi arta performativă. Cât de mult contribuie performativitatea la frumuseţea unei poezii? Natura orală a poeziei aduce un element de noutate în artă, dar întrebarea este cum reuşim să distingem între poezie şi limba vorbită zi de zi?
Invitaţi: Sabine Scho (Germania), Svetlana Cârstean (România), Ksatriya (Malaezia).
Moderator: Maya Tan Abdullah
* Duminică, 14 iunie 2015(11.00 am – 11.15 am): Lectură de poezie.
* Duminică, 14 iunie 2015: Masa rotundă cu tema „Mai contează astăzi poezia?”
Poezia contează numai pentru ceilalţi poeţi? A murit poezia? Este ea inutilă? Iată câteva întrebări care apar destul de des în discuţie atunci când e vorba despre poezie. Şi întrebarea este: au ele vreun sens? Observând lumea care ne înconjoară, ne dăm seama imediat că poezia e peste tot în jurul nostru. În haikuurile pe care le compunem în timp ce facem duş. În mesajele de 140 de semne pe care le schimbăm între noi, zi de zi. Dacă poezia este ceva ce depăşeşte spaţiul paginii, atunci cum lucrăm cu ea şi cum o aducem între copertele unei cărţi? Şi, mai ales, cum îi convingem pe cititori să citească un volum de poezii?
„E cineva care n-o cunoaşte pe Svetlana Cârstean? Există vreun cititor de poezie care n-a citit cărţile părinţilor, iubirii şi singurătăţii din Floarea de menghină? Mai e cineva care nu aşteaptă, deja de ani buni, cea de-a doua carte a Svetlanei, de preferinţă romanul, cum se poartă acum, cum ni se cere şi cum sîntem împinşi să facem? Dacă, totuşi, mai e cineva care n-o cunoaşte pe Svetlana Cârstean (iar cine o cunoaşte, de obicei o cunoaşte mai bine decît se cunoaşte ea însăşi), cineva care nu i-a citit minunatul volum de debut ce a luat şi a meritat toate premiile literare ale lui 2008, cineva care nu i-a aşteptat romanul, ei bine, chiar şi acel cineva, fără prejudecăţi şi aşteptări constrîngătoare, va înţelege! apariţia firească a noului volum de poezie Gravitaţie.
Carte a greutăţii şi a harului, Gravitaţie e un perfect mecanism al înălţării, al levitării, al vulnerabilităţii răscumpărate, al d.u.r.e.r.i.i., revoluţiilor şi resurselor afective („cine nu e mîngîiat nu există”), al iubirii materne. Dar mai e ceva: e ultima carte (jucată) a poeziei. Ea răspunde – într-un fel inconfundabil, inegalabil şi inenarabil – la întrebarea: cît mă poate ridica de la pămînt poezia? Pe Svetlana Cârstean a dus-o „în grădina de liliac de dincolo de rîu”, unde Alejandra Pizarnik găsea ţara poeziei adevărate. În Ţara Gravitaţie totul e inocent, totul e, din nou, perfect învelit de ultimul acoperămînt al poeziei.” (Simona Sora)
