Sâmbătă, 23 mai 2015, ora 13, în cadrul Bookfest, Editura Polirom lansează „Drumul egal al fiecărei zile”, carte reeditată în colecţia de autor şi prezentată de Andreea Răsuceanu, Gabriela Gheorghişor şi Şerban Axinte. Moderator:Daniel Cristea Enache. Gabriela Adameşteanu, unul dintre scriitorii de prim-plan ai literaturii române contemporane şi unul dintre cei mai traduşi autori români, va avea o întîlnire cu cititorii, cu prilejul apariţiei romanului „Drumul egal al fiecărei zile” în seria de autor pe care editura i-a consacrat-o.
Gabriela Adameşteanu s-a născut în 1942 la Târgu Ocna, într-o familie de intelectuali. A absolvit şcoala generală şi liceul în Piteşti, iar Facultatea de Limba şi Literatura Română, la Universitatea din Bucureşti. A fost redactor de enciclopedii (septembrie 1965 – decembrie 1984) şi „literatură actuală” (ianuarie 1985 – aprilie 1990). Membră a Uniunii Scriitorilor (din 1980) şi a Grupului pentru Dialog Social (ianuarie 1990 – mai 2014). A lucrat 16 ani la revista 22(redactor-şef adjunct şi apoi redactor-şef). A iniţiat şi condus suplimentul ei literar, Bucureştiul Cultural (1998-2013). Membră a juriului internaţional care acordă premiul Uniunii Latine (2007-2010). Vicepreşedintă (2000-2004) şi preşedintă (2004-2006) a Centrului PEN Român. A primit Premiul Hellman-Hammett pentru curaj în jurnalism atribuit de Human Rights Watch (2002) şi titlul „Chevalier de L’Ordre des Arts et Lettres“ (2013) atribuit de Ministerul de Cultură al Franţei. Constant reeditate în România, cărţile ei au fost traduse şi publicate în 15 limbi.
„Drumul egal al fiecărei zile”
Romanul a primit Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor ţi Premiul Academiei.
A fost reeditat de Editura Eminescu (1978), Litera (1992) şi Institutul Cultural Român (2005).
Distins cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor si Premiul Academiei, Drumul egal al fiecarei zile a fost tradus in Bulgaria, Franta si Germania.
Romania, anii ’50. Intr-o camera dintr-un oras de provincie, trei personaje: mama, fiica adolescenta si unchiul. Tatal lipseste – e in inchisoare. Unchiul, un intelectual remarcabil, este marginalizat dupa excluderea din Partidul Comunist din cauza ca a simpatizat cu Garda de Fier. Mama imbatrineste tot mai mult si se straduieste sa pastreze amintirea tatalui, in timp ce tinara Letitia traieste bucuriile si nelinistile virstei sale. Pe fundal, se vad cozi la apa minerala si la gaz, se aude zumzetul radioului cu sonorul dat la minim (Vocea Americii), se intrezareste si mica valiza pregatita pentru cazul in care Securitatea ar veni sa-i aresteze… Curind, Letitia pleaca la Bucuresti, si odata cu aceasta plecare incepe povestea initierii ei, in care unchiul o va insoti pas cu pas, urmindu-si menirea de a se sacrifica mereu pentru ceilalti.
„In camera familiala, ca si in aceea de camin, Letitia se sufoca mereu de viata sa prea marginita. Totusi, chiar daca eroina are impresia ca nu i se «intimpla niciodata ceva deosebit», esentialul este pe cale sa se petreaca: din intrebarile si sfisierile sentimentale, din alegerea intre indignare si supunere, intre dezvaluire si tacere, un destin se construieste sub ochii nostri.
Gabriela Adamesteanu exceleaza in descrierea intruziunii politicului in viata intima. Ea reuseste sa faca simtite, aproape fizic, promiscuitatea sufocanta, nevoia vitala de singuratate, cu accente care amintesc uneori de Virginia Woolf, cea din O camera separata.
Drumul egal al fiecarei zile este un frumos portret al femeii aflate in pragul maturitatii, asupra careia planeaza umbra masinariei totalitare.” (Stéphanie Dupays, Le Monde)
„Ar putea fi romanul sentimental al oricarei adolescente occidentale, hranit aici cu o analiza atit de fina, incit povestirea imbraca accentele unui jurnal intim. Tinara isi descrie universul cu o precizie proustiana… Numai ca totul pare retinut de o greutate care impiedica avintul, cuvintele, daruirea. In asta consta marea forta a cartii: in a nu tine discursuri despre anii dictaturii din Romania, ci a face simtita, din interior, pregnanta irepresibila a plumbului pe care puterea il lasa sa curga peste viata cotidiana.” (Thierry Guichard, Le Matricule des Anges)
„In Drumul egal al fiecarei zile, Gabriela Adamesteanu izbuteste o proza sarcastica, de observatie realista, de tipul celei ilustrate de romanul englez al deceniului sase (Room at the Top, The Sporting Life), in care regasim eroul insingurat al unei familii umile sau umilite, decis sa sparga carapacea si sa obtina, eventual, revansa sociala. Demersul artistic al autoarei se deosebeste de cel al «furiosilor» britanici (John Braine, David Storey) in modul cum evita angajarea si patetismul, mentinind un balans viclean, asteptarea moderat egoista, rabdatoare, partial resemnata. Cele mai bune pagini rezulta acolo unde scriitoarea scruteaza cu necrutare, in scene memorabile, sordidul tineretii, penibilitatea gregara a virstei haotice.” (Norman Manea)
„Roman despre formarea (si, intr-o replica subtil asumata la modelul flaubertian, despre educatia sentimentala a) unei femei, unic, in aceasta privinta, in literatura romana, umbrit (pe nedrept) de concurenta pe care i-o face Dimineata pierduta, capodopera scrisa de Gabriela Adamesteanu, Drumul egal al fiecarei zile este o carte care, atit prin calitatea artistica, cit si prin placerea pe care o aduce si o mentine la lectura, merita atentia noilor generatii de cititori. Acestia au sansa sa intilneasca un roman viu, puternic, fara virsta, avind doar virsta adolescentei universale, in care stau impreuna spaima, exaltarea si necrutarea, ca si gindul cutezator si fara egal ca, da, «totul incepea, simteam, acum, cu mine».” (Sanda Cordoş)
