La Editura Herald, în Colecția Ramana Maharshi, a apărut volumul ”Cine sunt eu?”, de Ramana Maharshi. Traducător: Viorica Weissman. ”În dimineaţa următoare, pentru prima oară de când şedeam în faţa lui [Bhagavan Ramana Maharshi] în sală, am încercat să-i urmez învăţătura şi să practic interogaţia (vichara) „Cine sunt eu?”. Am crezut că eu fusesem cel ce decisese. Nu am realizat de la început că ceea ce m-a vitalizat şi mi-a determinat schimbarea de atitudine a fost iniţierea prin privire. Auzisem într-adevăr numai vag de această iniţiere şi nu dădusem mare atenţie celor auzite. Doar mai târziu am aflat că şi alţi discipoli avuseseră experienţe similare şi că aceste experienţe le marcaseră şi lor începutul adevăratei sadhana sub îndrumarea lui Bhagavan. Cu timpul iubirea şi devoţiunea mea pentru Bhagavan s-au adâncit. Am început să trăiesc cu un ritm de fericire în inimă, simţind binecuvântarea şi misterul celui care era guru-ul meu, repetându-mi ca pe un cântec de iubire că el era guru-ul meu, legătura între cer şi pământ, între Dumnezeu şi mine, între Existenţa fără formă şi inima mea. Am devenit conştient de uriaşa graţie a prezenţei sale. …Îndrumarea lui fără cuvinte era perpetuă, puternică şi subtilă. Poate că sună ciudat pentru o minte occidentală, însă guru-ul învaţă prin tăcere. Aceasta nu înseamnă că nu intenţiona să răspundă cu toată seriozitatea întrebărilor sincere, ci că adevăratele învăţături nu constau în explicaţii, ci în influenţă prin tăcere; alchimia lucra direct în inima.”- Arthur Osborne
”Ceea ce există cu adevărat este doar Sinele. Lumea, sufletul individual şi Dumnezeu sunt aparente în el, precum argintul în sidef; acestea trei apar şi dispar simultan. Sinele există acolo unde nu mai există absolut deloc gândul „Eu”. Aceasta se cheamă Tăcere. Sinele însuşi este lumea; Sinele însuşi este „Eu”; Sinele însuşi este Dumnezeu – totul este Sinele.”- Sri Ramana Maharshi
Referindu-se la cartea lui Arthur Osborne despre viaţă şi învăţătura lui Ramana Maharshi, dr. S. Radhakrishnan, fost vicepreşedinte al Republicii India, spunea: Cartea domnului Osborne… are o relevanţă aparte în epoca noastră caracterizată printr-o stare de spirit plină de întrebări şi angoase, dar totodată marcată de un scepticism îndărătnic. În paginile prezentului volum ni se dăruieşte o religie a spiritului care ne ajută să ne eliberăm de dogme şi superstiţii, de ritualuri şi ceremonii, pentru a trăi ca spirite libere. Esenţa tuturor religiilor e o problema intimă şi personală, un raport individual cu Divinul. Nu atât preaslăvire, cât căutare; o cale de devenire, de eliberare.
Celebrul aforism grec „Cunoaşte-te pe ţine însuţi” e înrudit cu preceptul upanishadic „atmanam viddhi”, cunoaşterea sinelui. Graţie unui proces de abstractizare, izbutim să ne retragem în spatele tuturor straturilor corpului, minţii şi intelectului, pentru a parveni la Sinele Universal, „adevărata lumină ce străluceşte în fiecare om ivit pe lume”. „Pentru a atinge Binele trebuie să ne înălţăm până la stadiul suprem şi, fixându-ne acolo privirea, să aruncăm straiele primite atunci când am descins în aceste locuri joase; întocmai aşa cum, în Mistere, cei admişi să pătrundă în intimitatea sanctuarelor de taină, după ce s-au purificat ei înşişi, lepădând orice veşmânt, înaintau complet goi”.
Ne afundăm în existenţa fără hotare, aceea lipsită de limite ori determinări. Este fiinţare pură unde nici unul din lucruri nu le contrazice pe celelalte. Subiectul nu se mai opune nici unei făpturi, ci se identifică în chip firesc cu întreaga creaţie, precum şi cu toate evenimentele ce se petrec. Realitatea inundă sinele descătuşat de preferinţe sau aversiuni, de plăceri ori neplăceri; care nu mai pot acţiona în nici un fel ca intermediari denaturanţi.
Copilul se află mult mai aproape de viziunea sinelui. Trebuie să devenim asemenea lui înainte de a răzbi până la tărâmul adevărului. De aceea ni se cere să lăsăm la o parte orice erudiţie sofisticată. Ni se cere insistent să renaştem. Se afirmă că înţelepciunea pruncilor o întrece pe aceea a cărturarilor. Sri Ramana Maharshi ne oferă jaloanele unei religii bazate pe scrierile sfinte indiene, esenţialmente spirituală, fără a înceta să fie, în acelaşi timp, raţională şi etică.
