Muzeul Naţional al Literaturii Române, în parteneriat cu Institutul Cultural Român, vă invită la „Rotonda 13”: Nicolae Balotă – 90 (1925 – 2014), eveniment care se va desfăşura vineri, 20 februarie 2015, ora 13.00, la sediul ICR – Bucureşti, din Aleea Alexandru, nr. 38, sector 1. Invitați: acad. Eugen Simion, Marta Petreu, Ion Vartic, Ioan Buduca, Bogdan Crețu. Amfitrion: Ioan Cristescu. AgențiadeCarte.ro este partener media al evenimentului.
Partener: Institutul Cultural Român
Parteneri media: Radio România Cultural, Observator Cultural, Cultura şi AgenţiadeCarte.ro.
Nicolae Balotă (n. 26 ianuarie 1925, Cluj – d. 20 august 2014, Nisa)- eseist, critic, istoric și teoretician literar. Laureat al Premiului „B.P. Hasdeu” al Academiei Române (1971), Premiului Uniunii Scriitorilor din România (1974) și al Premiului Național pentru literatură (1999). Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1947). Doctorat în literatură universală și comparată la Universitatea clujeană, sub conducerea lui Liviu Rusu. Devine asistent universitar la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946-1949), apoi cercetător la Filiala din Cluj a Academiei Române (1950-1954). Redactor la revista „Familia” din Oradea, apoi cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. În 1979, devine profesor invitat al Universității „Ludwig-Maximilian” din München. Stabilit la Franța, în 1981, predă literatură comparată la Universitatea „François Rabelais” din Tours și la Universitatea din Le Mans (Franța). Concomitent, lucrează și la Radio „Europa Liberă”. Solicită și obține în 1987 azil politic în Franța. În 1990, devine cetățean francez. Revine periodic în România, susținând cursuri de literatură comparată în calitate de profesor invitat la universitățile din Cluj și București. În 2003, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj îi conferă titlul de Doctor honoris causa. A debutat jurnalistic în ziarul „România nouă” de la Sibiu (director Zaharia Boilă), în septembrie 1944, și cu critică literară în „Revista Cercului Literar” de la Sibiu, nr. 1, din ianuarie 1945, grupare din care făcea parte. După o perioadă forțată de tăcere, reîncepe să publice, din 1965, în reviste. Începând din 1969, îi apar numeroase volume, majoritatea elaborate sau proiectate înainte de detenția sa. În 1994, îi apare volumul Parisul e o carte (Ed. Fundației Culturale Române), iar în 1998 Caietul albastru, un monumental eseu memorialistic și un jurnal intim, în fapt o amplă biografie spirituală a unuia din cei mai mari cărturari români ai secolului ce s-a încheiat. Volume publicate: Euphorion: eseuri, 1969, reeditat în 1999; Labirintul, 1970; Urmuz, 1970, reeditat în 1997; Despre pasiuni, București, Albatros, 1971; Lupta cu absurdul, 1971, reeditat în 2000; Umanități, 1973; De la Ion la Ioanide. Prozatori ai secolului XX, București, Editura Eminescu 1974, reeditat în 1997; Introducere în opera lui Al. Phillipide, 1974, reeditat în 1999; Iacob Burkhardt, un umanist modern, 1974; Universul prozei, 1976; Arte poetice ale secolului XX, 1976; Universul prozei, 1976; Arta lecturii, București, Cartea Românească, 1978; Opera lui Tudor Arghezi, 1979, reeditat în 1997; Etosul creației și imperativele etice ale criticii, București, Editura Academiei, 1979; Scriitori maghiari din România, 1981, ediția în limba maghiară, 2007; Mapamond literar, 1983; Parisul e o carte, 1994; Calea, adevărul și viața. Meditații religioase, București, Editura Eminescu, 1995, reeditat în 1999; Romanul românesc în secolul XX,, 1997; Arte poetice ale secolului XX. Ipostaze românești și străine, 1997; Caietul albastru, București, Ideea Europeană, 2007; Eminescu – poet al inițierii în poezie, 2000; Literatura franceză de la Villon la zilele noastre, 2001, reeditat în 2008; Literatura germană de la Sturm-und-Drang la zilele noastre, 2002, reeditat în 2007; De la Homer la Joyce, eseuri, București, Ideea Europeană, 2007.
