Vineri, 16 ianuarie 2015, ora 17.00, în Sala Centrului Cultural ’’Florica Cristoforeanu’’ (str. Tudor Vladimirescu, nr. 20), va avea loc manifestarea ’’EMINESCU, 165’’. Vor susţine recitaluri din creaţia eminesciană: Dan Mircea Cipariu, Ioana Crăciunescu, Dumitru Ion Dincă şi Valentina Becart. Amfitrionul manifestării este poetul Constantin Marafet.Totodată se va lansa cartea ‘’Scrisorile’’ de M. Eminescu.’’Scrisorile’’ ocupă, asa dar, un loc aparte în creaţia eminesciană, ele trebind percepute, dincolo de dogmele didactice, ca nişte opere unice, de o actualitate cutremurătoare. Prezenta ediţie, tipărită la editura Rafet din Râmnicu Sărat, se doreşte a fi un modest omagiu adus marelui poet cu prilejul aniversării a 165 de ani de la naştere, ea adresându-se elevilor, cadrelor didactice, publicului larg, iubitorilor de literatură a declarat Dumitru Ion Dincă. Manifestarea dedicată marelui nostru poet se va încheia cu un moment Folk susţinut de cantautorul Dan Manciulea. Iniţiatorul manifestării este Constantin Marafet, directorul editurii RAFET. Partener media: Opera Scrisă.Ro – societate de gestiune a drepturilor de autor. Afișul este realizat de Constantin Marafet. Intrarea este liberă!
Notă asupra ’’SCRISORILOR’’
3 Ianuarie 2000. Rememorez. Un ger cumplit în valuri ne străbătea oasele. Ţurţurii imenşi îşi căutau în barba poetului Ion Stanciu loc de taifas. Mustaţa mea atârna ca un munte la cântar. Plimbam silabele, împreună cu scriitorul Dumitru Ion Dincă, pe străzile fără voci ale oraşului Buzău.
Peste umărul lui Ion Stanciu, văd ieşind, dintr-o cafenea, un om împleticindu-se.
– E deschisă cafeneaua aceea, zic eu, arâtând sfios cu mâna dreaptă. Ne punem de acord din priviri. Înăuntru, puţină lume. Fum din belşug. Două adolescente chicoteau la bar cu chelnerul. Un bătrân simpatic, care nici nu se uită la noi. Ne aşezăm la masa de lângă geam. Continuăm discuţia despre ordinea mondială, împărţeam teritorii şi zone literare de influenţă.
– Vorba lu’ Eminescu, ’’Suntem români şi punctum !’’ zice Ion Stanciu apăsat, apoi, continuă pentru sine.
– Oare ce gând ’’ascunde’’ Eminescu în această axiomă aproape carteziană?
Discuţia prinde un nou contur, mai profundă. Closăm cu o mândrie nedisimulată. Eram mândri că ne-am născut în ţara lui Eminescu.
– Bun, e clar, dar noi, noi ce facem pentru Eminescu, peste câteva zile se împlinesc 150 de ani de la naşterea poetului.
– Bună întrebare! vorbi în barba roşiatică şi pieptănată cu grijă, Ion Stanciu. Îşi aşeză cu grijă ochelarii, apoi se uită ţintă în ochii lui Dumitru Ion Dincă. Tăcere.
– Timpul e scurt, am fi putut scoate ’’Scrisorile’’ lui Eminescu, rupe tăcerea Dumitru Ion Dincă. Cu un oftat apăsat, continuă. Dacă ne-am fi gândit mai devreme! Am o scrisoare a lui Perpessicius către editorul anului 2000, aproape necunoscută. Asta presupune să prezentăm forma stabilită de Perpessicius din 1939.
(O precizare absolut necesară se impune acum în ianuarie 2015. Răspunzând parcă invocaţie lui Perpesscius, cel care aproape îşi pierduse vederea în timpul cercetării fondului eminescian şi renunţase la un cadou uriaş pentru orcine la acea vreme, 1933, de la un potentat, e vorba de o casă în Bucureşti în schimbul editării operei genialului poet în numai doi ani, academicianul Eugen Simion, reuşeşte, împreună cu un colectiv de cercetători, să editeze integrala Eminescu până la mijlocul anului 2000.)
– Cine ne opreşte ? Întreb eu mirat.
– Timpul, banii… răspund în acelaşi timp Dincă şi Stanciu.
– Cu timpul trebuie să ne luptăm toţi trei, îl vom învinge! De bani mă ocup eu. (Aveam nişte bani puşi deoparte pentru a cumpăra ceva pentru casă)
– Tu ştii, tu eşti editorul, zice Dincă neîncrezător.
Ne împărţim sarcinile şi stabilim să ne revedem peste trei zile, fiecare cu partea lui, pentru definitivarea cărţii. Zis şi făcut. După trei zile, ne înfăţişam la aceiaşi cafenea. În câteva ore cădem de acord cu forma finală. Nu mai zăbovesc o clipă, mă întorc la Râmnic. A rămas în grija lui Dumitru Ion Dincă şi Ion Stanciu pregătirea lansării la Biblioteca Judeţeană V. Voiculescu. Am lucrat două zile, zi şi noapte, cartea văzând lumina tiparului în data de 8 Ianuarie 2000.
“După 15 ani. La 165 de ani de la naşterea poetului M. Eminescu, încerc să reeditez ’’Scrisorile’’ împreună cu Dumitru Ion Dincă. Nimic nu mai este ca atunci. Ion Stanciu ne-a părăsit, a plecat în căutarea lui Eminescu. Dumitru Ion Dincă s-a mutat, până îi ’’zboară’’ nepoţii, la Bucureşti. Rămas singur aici, recitesc ’’Scrisorile’’, scrise parcă ieri de M. Eminescu. Ion Stanciu, deasupra văzduhului, zâmbeşte.”- Constantin Marafet.
