La editura Herald, în colecția Quinta Essentia, a apărut volumul ”Cele 12 chei ale filosofiei”, de Basile Valentin. Traducător: Gabriela Nica. În ”Cele douăsprezece chei ale filosofiei” sunt amplu reproduse diferite operaţii alchimice, codificate alegoric, în cuvinte la care au fost adăugate imagini. Fiecare capitol sau „cheie” descrie alegoric o etapă distinctă din procesul complex în urmă căruia poate fi creată piatra filozofală. Descrierea etapelor e făcută în aşa fel încât să reveleze şi deopotrivă să ascundă „metoda” folosită; e nevoie de un maestru alchimist priceput care să interpreteze corect limba voalată a textului alegoric şi imaginea afiliată. Tratatul a fost comentat în repetate rânduri de alchimiştii din secolul XX. În special Fulcanelli şi Eugène Canseliet se referă adesea la această lucrare. Ştim că Jung, Chevreul, Berhelot şi Newton au citit tratatele lui Basile Valentin – bineînţeles, apocrife.
Georges Cuvier, în Istoria ştiinţelor naturale, de la origini şi până în zilele noastre, notează: „În concluzie, se poate spune că… toate metodele utilizate în chimie până la Boerhaave sunt expuse în lucrările lui Valentin. El a realizat o aplicare a chimiei pe organismul omenesc; a căutat să stabilească dacă trupul omenesc prezenta, la scară mică, aceleaşi fenomene pe care lumea le prezintă la scară mare, şi în acest fel a creat denumirile de microcosmos şi de macrocosmos, prima dintre ele referindu-se la corpul omenesc, iar cea de-a doua la marele corp al naturii.”
Basile Valentin
Emile Gilbert, în lucrarea sa intitulată Farmacia de-a lungul timpului, scrie următoarele: „Este incontestabil faptul că transmutarea metalelor şi căutarea pietrei filosofale au fost, pentru farmacia chimică, ca şi pentru medicină, surse de progres. Pregătirile extraordinare, curioasele efecte produse de către amestecuri, diversitatea de culori a metalelor care fuzionau, toate acestea îi ofereau laboratorului o atracţie misterioasă, care nu putea fi separată de neobositul lucrător. Printre aceşti căutători, şi în fruntea lor, trebuie să îl plasăm pe călugărul benedictin, Basile Valentin… Ca şi Albert cel Mare, a fost unul dintre inventatorii medicamentelor chimice. Lucrările sale au realizat o transformare care mai târziu avea să revoluţioneze rutina medicinei şi a farmaciei.”
Valentin a trăit în secolul al XV-lea, la mănăstirea Sf. Petru din Erfurt. Scrierile sale, dintre care nici una nu a fost tipărită înainte de secolul al XVII-lea, au ieşit la lumină într-o bună zi dintr-o coloană a Catedralei din Erfurt, unde fuseseră ascunse timp îndelungat. Numeroase texte de alchimie în latină şi germană au fost publicate sub numele lui Basile Valentin. În scurt timp, au fost traduse în numeroase limbi europene.
Prezentare selectivă şi cronologică: Despre Piatră preţioasă a celor din vechime,1599; Cele douăsprezece chei ale filosofiei, 1599; Carul triumfal al Antimoniului, 1604; Despre microcosmos, şi despre marele secret al Lumii, 1609; Azoth, sau despre mijlocul de a fabrică Aurul ascuns al filosofilor, 1624; Revelarea misterelor amestecurilor esenţiale ale celor şapte metale şi a virtuţilor lor medicinale, 1645; Cărţile secrete şi ultimul testament al fratelui Basile Valentin Benedictinul, despre Marea Piatră a vechilor filosofi,1651.
