Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Editura Eikon și Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice vă invită miercuri, 10 decembrie 2014, începând cu ora 16.00, în Sala Ferdinand a Universității „Alexandru Ioan Cuza” (B-dul Carol I nr. 1, Iași), la o serie de lansări de carte: O lună în confesional – Convorbiri cu Liviu Antonesei, de Nicoleta Dabija, Admirabila tăcere – Jurnal (2 iulie 1967 – 29 septembrie 1968), de Alexandru Mironescu, ediție îngrijită și prefață de Marius Vasileanu, Reversul istoriei – Eseu despre opera lui Mircea Eliade, de Mihai Gheorghiu, nebunul lui Dumnezeu (roman) și Sophia Leopold – să ne jucăm că facem artă, de Vianu Mureșan. Tot miercuri, începând cu ora 16.00, se va lansa și seria de autor Petru Ursache: Etnoestetica, Etnofrumosul sau cazul Mărie, Moartea formei, Omul din Calidor, Gastrosofia și Antropologia, o știință neocolonială. Invitați: Magda Ursache, Nicoleta Dabija, Liviu Antonesei, Nicu Gavriluță, Vianu Mureșan. Moderator: Valentin Ajder.
O lună în confesional – Convorbiri cu Liviu Antonesei
„Cartea O lună în confesional este rezultatul unui dialog de o lună, timp în care scriitorul a fost luat la întrebări şi a răspuns zilnic la ele. Cunoscută fiind disponibilitatea lui Liviu Antonesei pentru conversaţie şi confesiune, sincer şi deschis cu el însuşi şi cu interlocutorul potrivit, dispus să se întoarcă la sine încă o dată, cu ajutorul celuilalt, prin mijlocirea întrebărilor, conversaţiile caută liber cum anume dorinţa de comunicare şi nevoia de destăinuire sunt reţinute de un spirit care valorifică singurătatea, dar care deopotrivă ia parte, se implică şi/sau reacţionează la evenimentele personale, sociale, politice. Cele nouă capitole în care este structurat volumul «desfac» sinele lui Liviu Antonesei în multiplele lui ipostaze (identităţi), un demers prin care sinele nu face nimic altceva decât să-şi verifice propria unitate.” (Nicoleta Dabija)
„Mi-ar plăcea să-mi închei această viaţă iubind, chiar şi în postura de îndrăgostit fără speranţe. Până acum, cred că am fost un mare norocos, nici nu ştiu dacă am meritat tot norocul pe care l-am avut în această privinţă. Dacă nu m-am împlinit de tot, fără îndoială că aceasta este dimensiunea vieţii mele în care mă simt cel mai împlinit. Am avut totuşi şansa să iubesc şi să fiu iubit de femei cu totul remarcabile în umanitatea şi feminitatea lor. Măcar din acest punct de vedere pot spune că n-am ratat totul, că am avut parte de o viaţă plină.” (Liviu Antonesei)
Admirabila tăcere – Jurnal
„Jurnalul lui Alexandru Mironescu este mărturia unei lupte zilnice de a nu se lăsa zdrobit și devorat de ambianța dramatică și dezgustătoare a cotidianului socialist românesc. Alexandru Mironescu gândea că demnitatea umană constă înainte de toate în a rămâne fidel principiilor și viziunii la care suntem capabili să aderăm. Jurnalul consemnează tocmai acest efort de zi cu zi de a nu se desprinde, de exemplu, de chipul lui Hristos, căruia autorul îi afirmă o autoritate de nezdruncinat, fiind totodată conștient că o asemenea atitudine, pe deplin asumată, poate perturba o viață de familie, numeroși prieteni și chiar societatea în căutare de repere în care a trăit.” (Andrei Paleolog)
Reversul istoriei – Eseu despre opera lui Mircea Eliade
„Ultimul Eliade este această figură a singurătății și a îndepărtării, într-o epocă pentru care spiritul nu este decât un epifenomen sau, cel mult, o metaforă suspectă a unui umanism creștin desuet. Ceea ce pune în joc umanismul eliadian este tocmai o definiție a umanului. Împotriva definițiilor reducționiste succesive ale marxismului și freudismului, Eliade a avut ca țintă redefinirea condiției umane, recentrarea acestei condiții în elementul sacrului. A reușit? Poate că nu, dar este un pariu care a întemeiat o operă și o existență paradigmatice. Citindu-l astăzi pe Eliade, nu poți să nu recunoști grandoarea personajului și umanitatea profundă a acestei încercări. În ultimă instanță, mitul eliadian este mitul culturii înseși, mit al culturii care încearcă să construiască neîncetat o poveste a omului, a sensului existenței sale.” (Mihai Gheorghiu)
Seria de autor Petru Ursache
Petru Ursache – Etnolog, estetician și istoric literar. Professor Emeritus al Universității „Alexandru Ioan Cuza”, autor al volumelor: Șezătoarea în contextul folcloristicii (1972), Poetică folclorică (1976), Prolegomene la o estetică a folclorului (1980), Eseuri etnologice (1986), Titu Maiorescu. Esteticianul (1987), Camera Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade (1993), Etnoestetica (1998), Mic tratat de estetică teologică (1999), Cazul Mărie. Sau despre frumos în folclor (2001), Sadovenizînd, sadovenizînd… Studiu estetic și stilistic (2005), Înamorați întru moarte. ErosPoesis la Cezar Ivănescu (2006), Antropologia, o știință neocolonială (2006), Etnosofia (2006), Camera Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade, ediția a doua, revăzută și dezvoltată (2008), Mic tratat de estetică teologică, ediția a doua (2009), Istorie, etnocid, genocid (2010), Bucătăria vie. File de antropologie a alimentației (2011), Omul din Calidor (2012), Miorița. Dosarul mitologic al unei capodopere (2013), Etnosofia (2013), Etnoestetica (2013). Îngrijitor a peste douăzeci de antologii și ediții critice, unele în colaborare cu Magda Ursache. Premiul de Excelență al Asociației Scriitorilor Iași, Premiul Opera omnia acordat de Revista Convorbiri literare.
Sophia Leopold – să ne jucăm că facem artă
Sophia Leopold-Mureşan s-a născut la 16 decembrie 2008, la Toronto, Canada, unde trăieşte alături de părinţii ei, cetăţeni canadieni de origine română. Din toamna anului 2013 este înscrisă la programul preşcolar al şcolii catolice St. Marguerite d’Youville cu predare în limba franceză. A început să deseneze şi să coloreze în jurul vârstei de trei ani, de foarte mică având o curiozitate specială pentru cărţile desenate, pentru obiectele, personajele, situaţiile şi poveştile lor. Stilul liniei, al compoziţiei şi culorii i s-a format sub influenţa artiştilor ei favoriţi, Joan Miró, Paul Klee şi Vassily Kandinsky. Sophia Leopold are în jur de 100 de tablouri şi peste 200 de desene şi schiţe. A avut prima expoziţie de pictură în august 2012, la vârsta de trei ani şi opt luni, iar cea de-a doua în septembrie 2013 la Eskimo Art Gallery, Toronto.
nebunul lui Dumnezeu – „autor… aud că sunt autor, iar chestia asta nu-mi sună bine. s-o luăm altfel, mai cu suflu, spațiu larg în volute, mai bombastic. autor din capriciu, am probat în literatură metoda deopotrivă leibniziană și cabalistă a calculului combinatoric. mhîîî, cam trasă de păr, dar să zicem, merge. poate de aceea, ironic, sorocul meu este incalculabil, pândit de posibilitatea unor infinite variații de-a lungul timpului, nesfârșit și el atât pe orizontală, cât și pe verticală. cei cultivați vor pricepe, desigur, ce vreau să spun. celorlalți le las timp să se mai informeze.” (Vianu Mureșan)
