Vineri, 10 octombrie 2014, ora 16, la Palatul Mogoşoaia (Valea Parcului nr.1), va avea loc vernisajul retrospectivei Ştefan Râmniceanu „URME”.
Expoziţie prezentată de către Centrul Cultural Palatele Brâncoveanu în spaţiile Palatul Mogoşoaia, noul Memorial şi ATELIERAMNICEANU.
După 26 de ani de la FERECĂTURA (Curtea Veche, 1988), Ştefan Râmniceanu revine cu o retrospectivă senzaţională în care sculptura, pictura, obiectul fac omagiu altui spaţiu istoric şi în mod egal Brâncovenilor.
Vor vorbi despre opera lui Ștefan Râmniceanu prezentată în spațiile Palatului Mogoșoaia și în noul Memorial Văcăreşti: academicianul Răzvan Theodorescu, criticul de artă dr. Magda Cârneci, redactor șef al revistei Arta şi Doina Mândru, directorul artistic al Centrului.
Începând cu ora 19.00, se va putea vizita partea a doua a expoziției la ATELIERAMNICEANU (Drumul Codrii Cosminului nr. 39, Sect. 1, București).
Opțional, se asigură transport de la Palatul Mogoșoaia la ATELIERAMNICEANU.
Ştefan Râmniceanu s-a născut la 15 august 1954 în Ploieşti, ca fiu al avocatului Constantin Dumitru. A studiat la Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti pe care l-a absolvit în 1979, debutând în galeriile Atelier 35 şi Orizont, în contextul generaţiei ‘80. Căutările primei perioade de creaţie vizau orizontul grav al picturii lui Andreescu, artistul fiind remarcat de critică cu ocazia personalei de la galeria Simeza, motiv să lucreze şi să expună, uneori, alături de grupul Prolog de care se va şi depărta, după aceea, prin noua sa atitudine stilistică. Expoziţia Ferecătura de la Curtea Veche, una dintre primele şi poate cea mai remarcabilă instalaţie conceptuală şi artistică românească, l-a impus autoritar pe Râmniceanu pe scena românească prin viziune, noutate, tragism şi coerenţă plastică în scenografia imaginată, suprem adecvată spaţiului ales, ruinele fostei reşedinţe voievodale.
Stabilit în Franţa după 1990, obţinând în 1992 o bursă a statului francez şi atelier în Cité Internationale des Arts la Paris, Râmniceanu a expus cu succes în galerii importante din Franţa, Belgia, Grecia, abordând, în final, şi lumea orientului – cu care vădea multiple afinităţi de fond – în expoziţiile remarcabile de la Bruxelles sau de la Istanbul.
