Miercuri, 22 octombrie 2014, ora 18.00, la Librăria Sophia din București (str. Bibescu Vodă nr. 19) a avut loc lansarea cărții ”Pentru trecerea zării și alte poeme” de Elena Dulgheru. Lansarea a fost însoțită de un recital de poezie inedită al autoarei. Invitați au fost: Costion Nicolescu (scriitor, teolog), Florin Caragiu (scriitor, teolog). Intermezzo muzical: Cezara Comșa, flaut solo. Au fost interpretate fragmente din piesele ”Syrings” de Claude Debussy, Sonată pentru flaut și pian (p. II) de Sigismund Toduță și ”Density” de Edgard Varese, precum și improvizații, în care versul va deveni partitură.
Înregistrarea video a Recitalului poate fi vizionat pe canalul youtube: https://www.youtube.com/watch?v=akngg_rTuZM .
Pentru o mai ușoară orientare în materialul înregistrat (de 1 oră și 36 minute.), iată desfășurătorul său. Până la minnutul 55 vorbesc gazda și invitații, în ordinea: Tonia Aanei (minutele 0-1 și 54-55), Elena Dulgheru (minutele 1-3 și 38-52), Costion Nicolescu (minutele 5-25), Florin Caragiu (minutele 26-38), Cezara Comșa (minutul 53). Recitalul propriu-zis începe la minutul 55; e compus din 4 părți, despărțite de 3 pauze, în care Cezara interpretează trei piese solo (Debussy, Toduță, Varese).
Alte detalii pe: elena-dulgheru.blogspot.ro/2014/10/recital-de-poezie-si-lansare-de-carte.html
“Elena Dulgheru este cunoscută în calitatea ei de filmolog, făcându-se remarcată încă de acum zece ani prin volumul dedicat lui Andrei Tarkovski. Apoi a scris despre Kusturica şi Paradjanov, regizori tot ai universului răsăritean, închipuind chiar o scară a raiului la aceşti trei cineaşti. Iată că demersul filmologic nu i-a fost de ajuns şi vrea să-şi atragă cititorii prin propriile versuri. Avem astfel de-a face cu o lirică de o remarcabilă fineţe, care contrazice tot ce este acum zgomot. Scrisă fără ostentaţie ori înverşunare, nu este neapărat o poezie religioasă, deşi sentimentul religios este perceput în carte ca o infuzie discretă. În poezia aceasta avem seminţe din care poate creşte mai târziu planta unei noi generaţii poetice. După anii de convulsii şi negaţii pe care poezia noastră i-a înregistrat, se cuvine naşterea unei alte generaţii care-l va înlocui pe „nu“ cu o senină şi blândă afirmaţie. Elena Dulgheru poate fi vestitorul unei asemenea naşteri. Ea trece zarea făcând trecerea posibilă şi altora. Aceasta poate fi miza de adâncime a cărţii de faţă.” (Dan Stanca)
