Joi, 11 septembrie 2014, ora 19.00, Editura Zona Publishers din Iași lansează, la Inspayer Bistro, Str. Batiștei, nr. 24A. un nou volum de versuri din colecția POESIS. Este vorba despre volumul semnat de Alexandra Derea, „Anotimpul lui Beliar”, carte ilustrată cu lucrări ale artistului Bogdan Alexandrescu. Evenimentul va avea loc în București, la Inspyer Bisto, Str. Batiștei, nr. 24A. Invitații autoarei sunt scriitorii Gheorghe Zarafu și Victor G. Stan. Pentru a intra în atmosfera de basm a cărții, Veronica Tâncabă va ține un mic recital, inspirat din versurile autoarei, iar grupul Erik Custer (chitară) și Doina Stan (vioară) va susține un moment muzical. Moderatorul serii va fi Paul Gorban. AgenţiadeCarte.ro este partenerul media al evenimentului.
Alexandra Derea s-a născut la Iași. A început studiile la mai multe Facultăți simultan și a absolvit doar una. A făcut un master la București (în economie). S-a înscris la Școala de Asistente Medicale, dar nu a rezistat nici aici. A debutat editorial cu un volum de poezie în 2013: ”Vis de dragoste”, Edit. Vasiliana’98 (Iași). În prezent face investigații online, rol pentru care primește o remunerație. A înființat proiectul ”Meniu a la Carte”, susținut ulterior împreună cu Eli Teoharie și Alexandra Mihalcea. A lăsat acest proiect pentru o vreme în standby, pentru a lucra la volumul de față, Anotimul lui Beliar, dar se gândește să continue proiectele privind organizarea de evenimente literare.
Basme lirice populate cu puzderii de minuni ale creaţiei scrie Alexandra Derea. Saga nocturnă şi totuşi luminoasă deapănă poveşti cu lumi tainice şi sentimente intense. Poezie pentru fiinţe sensibile, volumul îi încântă pe cei care caută în artă delicateţe şi romantism. Există, în paralel, şi scene de furie şi disperare, alegorii şi episoade cu acţiune vajnică şi chiar profetică. Răsare un nou Ossian vremurilor noastre diurne şi dispuse mai cu seamă la iluzii reci. (Felix Nicolau)
Alexandra Derea probează în poezia sa, fără a se chinui să ne convingă de autenticitate, ritmul tulburător al visului, al visului cel de toate zilele, din lumină și din somn (umbră). Pe de altă parte, autoarea, fără a cădea în capcana energiilor și vibrațiilor sentimentalismului lacrimogen, ne duce prin intuiția sa poetică în sapțiul labirintic al trăirilor umane, uneori casnice, traversând parcă un organism compus numai din natură, cosmos și mister. Așa se face că, iată, putem redescoperi poezia pașnică, cu gânduri și stări curate, aproape adamice, arhaice, în care cititorul este chemat să-și urmeze destinal drumul din vis, clar conturat pe hartă. Fiecare poem al Alexandrei Derea pare un lampion în acest context al liricii contemporane, cu atât mai mult cu cât în fiecare fragment descoperim o poveste în care ne putem recunoaște cu toate slăbiciunile și puterile noastre. Simplu spus, citind Anotimpul lui Beliar îți dai seama foarte ușor că descoperi o poetă care are forța de a dezveli măștile existenței, existeță care până la urmă pare un animal fascinat de lumină, lumina care gonește pe câmpuri, pe un cal din Infern. (Paul GORBAN)
Transcenderea într-un univers fantastic, în care eul liric rătăceşte căutând ieşirea dintr-un labirint imaginat, devine ecoul unor lăuntrice speranţe, dezamăgiri, nelinişti, angoase pe care autoarea le tălmăceşte într-o realitate aparte, deloc simplă pentru un cititor neavizat. Împlinirea prin iubire rămâne o himeră, un vis frumos, iar călătoria prin varii locuri cu joc de lumini şi tenebre, presupune dorinţă, entuziasm şi sacrificii…dar fac parte din apanajul idealului, scos din ceaţă măcar şi pentru o clipă. Galeria eterogenă a personajelor, de la cele mitologice sau biblice, la metamorfoze ale aştrilor până la fiinţele banale sau fantastice, plăsmuite cu inteligenţă, toate creează o atmosferă particulară în care vraja şi misterul se îngăduie cu firescul existenţial, într-un epos palpitant, caracterizat prin ritm alert, dinamic. Cu siguranţă cartea incită, fiind o alternativă la ceea ce este clasic, iar cititorul modern dornic de altceva deţine empatic „cheia” prin care să-şi satisfacă nevoia sacră de refulare şi regăsire în imaginar. (Prof. Maria Apetroaiei)
