În curând, la Editura Limes din Cluj-Napoca, va apărea volumul de interviuri ”Despre cum nu am ratat o literatură grozavă”, semnat de scriitoarea și jurnalista Angela Baciu. În volum sunt cuprinse, în prima parte, interviuri realizate În perioada anilor 2007 – 2014 cu personalități importante din literatura română, iar în a doua parte, numită “in memoriam” sunt ”13 interviuri cu personalități plecate în lumea neștiută, interviuri pe care mi-e drag să le citesc…recitesc…” (Angela Baciu). Volumul conține interviuri cu Nora Iuga, Norman Manea, Constantin Abăluță, Ana Blandiana, Leo Butnaru, Nina Cassian, Ion Pop, Gellu Dorian, Mihail Gălățanu, Adrian Popescu, Adrian Alui Gheorghe, Cristian W. Schenk, Cristina Rhea, Dan Manuca, Theodor Codreanu, Șerban Codrin, Ioana Pârvulescu, Paulina Popa, Lucian Vasiliu, Ștefan Ion Ghilimescu, Vasile Baghiu, Adrian Munteanu, Victoria Milescu, Cassian Maria Spiridon, Mihaela Albu, ș.a., dar și regretații: George Astaloș, Constantin Ciopraga, Dan Alexandru Condeescu, Emil Iordache, Cezar Ivănescu, Emil Manu, Fănuș Neagu, Cornel Regman, Ion Rotaru, Mircea Sântimbreanu, Radu G. Țeposu, Laurențiu Ulici, Mircea Zaciu.
”Întotdeauna am fost fascinată de omul-scriitor, de poetul-călător-fără-vârstă, de mana poetului, de toate “secretele” dintr-un laborator de creație. Când și unde se naște scriitorul? de ce și pentru cine scrie? își cunoaște publicul? ce așteptări are de la critici? sunt citite cărțile? ce înseamnă poezia? de ce e singur poetul? ce îl inspiră pe scriitor? poeții sunt timizi? pot deveni scriitorii personajele-din-carte? e sărac artistul? când mor unde ajung poeții?..întrebări unele cu răspuns, altele fără…
Am început această nouă carte de interviuri promițându-mi mie și cititorului că nu voi renunța la dialog, la dorința de a-l cunoaște pe artist așa cum e el. Și atunci mi-a venit ideea să-i transform pe interlocutorii mei în “personaje de poveste” – o poveste despre vieți de domni și doamne, despre scriitori din diferite generații, pe care îi leagă ceva prețios: prietenia literară și cuvântul scris. Am folosit interviul-portret/interviul de personalitate, care rezidă în faptul că se urmăreşte povestea unei vieți, sau a unei cariere, pe scurt, a personalităţii celui intervievat. Din dorinta de a-l cunoaște mai ușor pe cel intervievat, de a afla lucruri mai puțin știute atât din viața scriitoricească a acestuia, cât și din cea personală.
Cartea poate fi și o poveste-experiment, poveste-joacă despre cum poți să-l descoperi pe celălalt ascultându-l răbdător într-un fotoliu, privindu-i mișcările, siguranța pașilor din propria casă, sau cum este privit de ceilalți pe stradă, câte cuburi de zahăr pune într-o cafea, sau cum se descurcă stângacii într-o lume de dreptaci. Jurnalistul și scriitorul, faţă în faţă. Intervievator şi intervievat. Fiecare il cunoaște pe celălalt și, pornind de la ideea prieteniei literare, se ajunge la descoperirea omului, artistului și chiar a literaturii. Un univers cultural în câteva zeci de minute. Clipe magice, trăite live, deopotrivă cu cititorul.
Toţi trei descoperim împreună cum se apropie oamenii prin dialog și cuvânt, mărturisiri și trăiri semnificative. O poveste despre împliniri, credințe, călătorii, mari iubiri și dezamăgiri, despre cine poate primi Premiul Nobel, despre debuturi, amintiri din tinerețe și spaime la bătrânețe, repere în literatură, despre întâmplări uitate și dialoguri cu cei plecați la îngeri, imaginate poate, despre neliniști, melancolii …despre…ei, despre multe. Constat că și aceasta este o carte încă neterminată, pentru că, se pare, arta conversației naște mereu dorința de a mai vorbi, de a mai întoarce o filă…după un dialog început timid în fața unei cești de cafele vine altul, și apoi altul…” (Angela Baciu)
