Festivalul Comediei Româneşti – festCO, ediţia a XII-a, sub direcţia Maestrului George Mihăiţă, lansează o antologie, în premieră pentru spaţiul cultural de după 1989, cu un titlu sugestiv: „Salonul ludicilor”, Editura Tracus Arte, un proiect coordonat de Dan Mircea Cipariu, cu o prefaţă de Ioan Groşan şi desene şi caricaturi semnate de Maestrul Horaţiu Mălăele. Autorii cărţii sunt, în ordine alfabetică, Emil Brumaru, Romulus Bucur, Dan Mircea Cipariu, Ioana Crăciunescu, Mircea Dinescu, Florin Dumitrescu, Horia Gârbea, Sorin Gherguţ, Şerban Foarţă, Florin Iaru, Horaţiu Mălăele, Ion Mureşan, Lucian Perţa, Ioan Es Pop, Bogdan O.Popescu, Simona Popescu, Nicolae Prelipceanu, George Stanca, Adrian Suciu, Eugen Suciu, Robert Şerban, Grigore Şoitu şi Paul Vinicius. Cartea se va lansa marţi, 27 mai 2014, ora 19.00, la restaurantul „Lacrimi şi sfinţi” al Maestrului Mircea Dinescu (accesul la eveniment se va face numai cu invitaţie din partea organizatorilor!), miercuri, 28 mai 2014, ora 17.00, în foaierul Teatrului de Comedie din Bucureşti, şi sâmbătă, 31 mai 2014, ora 14.00, la Bookfest (Romexpo), standul Tracus Arte – APLER (Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România). „De câţiva ani, George Mihăiţă mi-a tot vorbit despre un proiect al unei antologii a umorului liric scrisă de autori români în viaţă. Acum reuşim să împlinim acest vis, cu o antologie care va face istorie şi va produce cititorilor ei certe delicii de lectură. E o carte care va crea dependenţă tuturor celor care au şi umor, şi nevoie de poezia trăită şi de lumea visată”, a declarat Dan Mircea Cipariu, coordonatorul antologiei „Salonul ludicilor”.
AgenţiadeCarte.ro vă prezintă prefaţa scrisă de Ioan Groşan.
Cuvânt înainte
Mărturisesc că atunci când Ioan Cristescu şi Dan Mircea Cipariu mi-au spus despre ideea antologiei de faţă şi mi-au propus să scriu acest succint „Cuvânt înainte”, am avut oarece dubii. M-am întrebat dacă domeniul atât de vast şi deopotrivă sensibil al marii poezii poate cuprinde, fără să fie afectat, şi o dimensiune ludică, dacă lirismul major, cu temele lui grave (iubire, singurătate, moarte), poate nu numai să încreţească frunţile, ci şi să le descreţească. Şi brusc mi-am adus aminte că singura noastră epopee reuşită e una eroi-comică (Ţiganiada, desigur), că Marin Sorescu, care, pe patul de suferinţă, a scris unele din cele mai cutremuror-tragice poeme ale operei sale, a debutat ca parodist cu „Singur printre poeţi”, nemaivorbind de viziunile pline de umor din „La lilieci”, că însuşi Nichita, după „11 elegii”, s-a amuzat să compună „În dulcele stil clasic” etc. etc. Aşadar, se poate face poezie mare şi-n dulcele stil ludic?
Da, se poate face. Dovada? Chiar antologia de faţă. Care începe, alfabetic, cu Emil Brumaru, urmat de nu mai puţin de 21 de condeieri, fiecare cu „păsărica” lui ludică. Mă rog, la unii nu chiar pur-ludică, ci mai degrabă una sarcastică, ca la Paul Vinicius (cu aventura lui macedoneano-bahică), ca la Romulus Bucur (prins de marea dilemă de cum se desface o sticlă de Pepsi) sau ca la Sorin Gherghuţ (prins şi el într-o încurcătură cu nişte… genişti, după ce apartamentul i-a fost… minat). E o aşa încântătoare sarabandă de stiluri şi viziuni, încât, o spun cu sinceritate, nici nu mai ştii ce să admiri: jocurile cu şoricei ale celui mai teribil ritmeur şi rimeur (să mi se ierte barbaria!) din poezia românească contemporană, Şerban Foarţă, jocuri pentru care l-ar invidia şi Walt Disney cu Mickey Mouse-su’ lui, drăceştile, apetisantele vedenii erotice ale lui Mircea Dinescu nu numai din spaţiul autohton, ci şi de la… Moscova (prefaţând, poate, o istorică împăcare bahică între Băsescu şi Rogojin…), autoironia Ioanei Crăciunescu, ce compune o splendidă elegie a paturilor prin care, singuratecă, a trecut, puseurile tandru-virile ale lui Emil Brumaru, portretul excitant ale unei mignone din Satu-Mare trasat cu pensulă vioaie de Ion Mureşan, balada îndrăgostitului de net povestită mironraduparaschivesc de Dan Mircea Cipariu, parodia eminescian „Luna pe bloc” a lui Florin Dumitrescu, cele zece porunci din „Cântecele lui Huppy” ale lui Horia Gârbea, „Cântecul de trecut strada” al lui Florin Iaru, inedita personificare a morţii făcută de Horaţiu Mălăele (Obosită-n bălării/ Oftă Moartea:/”C’est la vie…”), emoţionantele încercări ale lui Ioan Es.Pop de a se lăsa de băut, imaginea unui Bucureşti onanist înregistrată de retina lui Bogdan O. Popescu, extraordinarul „Ion de la gară” al lui Nicolae Prelipceanu, „arghezirile” lui George Stanca, „Sfaturile pentru Veronica Micle”(!) ale lui Adrian Suciu, poemul dur al lui Eugen Suciu despre „ascensiunea unei categorii sociale nepotrivite”, teribila, inegalabila consolare a lui Robert Şerban că femeile atât de frumoase pe care le vede coborând dintr-o maşină sport „poate sunt curve”, „poem(ul) cu Vanghelie” al lui Grigore Şoitu şi, în fine, trei din producţiunile acestui „rege-al parodiei, vesnic tânăr şi ferice”, Lucian Perţa, după Eminescu, Labiş şi George Coşbuc.
În concluzie, acest „Salon” pe care vi-l propunem nu este un „Salon al Refuzaţilor”, ci, dimpotrivă, un „Salon al Iniţiaţilor” în marea poezie, fie ea atinsă de un virus ludic. Aşadar – un regal.
Ioan Groşan
