Marți, 15 aprilie 2014, de la ora 17.00, la Librăria Mihai Eminescu din București (Bd. Regina Elisabeta 16), va avea loc lansarea volumului ”Tarkovski. Filmul ca rugăciune. O poetică a sacrului în cinematograful lui Andrei Tarkovski”, de Elena Dulgheru, ediția a IV-a, actualizată și îmbunătățită. Invitați: prof. univ. dr. Manuela Cernat, critic de film, acad. Răzvan Theodorescu, președinte a Secției Artă-Arhitectură-Audiovizual a Academiei Române, pr. dr. Gheorghe Holbea, prodecan al Facultății de Teologie Ortodoxă din București, Costion Nicolescu, dr. în teologie, scriitor, reprezentați ai Ambasadei Rusiei. Un eveniment organizat de Editura Arca Învierii și Asociația Orante.
”Tarkovski. Filmul ca rugăciune este o carte vie, care a cunoscut mai multe ediţii şi îşi găseşte în fiecare an noi cititori, lansând mereu noi discuţii şi fluxuri ale interpretării. Hotărârea de a publica o ediţie actualizată şi îmbunătăţită mi-a fost provocată de acumularea de noi întrebări, noi uimiri și răspunsuri, în momentul când am simţit că ele reconfigurează volumul iniţial într-o structură cu aceeaşi geometrie, dar mai bogată, mai profund polifonică.
Aşa-zisele profeţii ale lui Tarkovski; motivul îmbolnăvirii şi morţii cineastului; scandalul Rerberg; crâmpeie din pasiunile ezoterice; noi poveşti despre cenzura de partid şi despre distribuţia clandestină a filmelor interzise; lucrările necinematografice; codurile ascunse ale filmelor Oglinda și Călăuza; mesajele subtile ale Nostalgiei şi Sacrificiului; hermeneutica meta-operei tarkovskiene… Toate aceste noi provocări, pe care le dădusem la o parte în primele ediţii, îşi cereau dreptul la viaţă. Celor mai importante dintre ele le-am făcut loc în acest nou volum, ca argumente pentru mai subtila înţelegere a unei mari opere şi unui destin nepereche. Astfel s-au născut 11 noi capitole și dezvoltări substanțiale ale capitolelor existente, grupate în 60 de pagini în plus față de edițiile a II-a și a III-a.
Este aceasta o nouă carte? Nu, pentru că ideile majore şi structura sunt aceleaşi, la fel ca şi titlul, care o reprezintă la fel de fidel; da, pentru că întregeşte considerabil – cu informaţii substanţiale, analize şi noi concepte – teoria poeticii sacrului la Tarkovski şi biografia regizorului, pentru a avea dreptul să trăiască alături de ediţiile anterioare.” (Elena Dulgheru)
