Joi, 10 aprilie 2014, la ora 18.30, la Librăria Dalles (Bd. Nicolae Bălcescu, nr. 18) din Bucureşti, Editura Cartea Românească vă invită la aniversarea a 100 de ani de la naşterea poetei Maria Banuş, eveniment marcat de apariţia a două volume inedite de memorialistică: ”Însemnările mele”, cu texte, note şi comentarii stabilite de Geo Şerban, disponibile şi în ediţie digitală. Invitaţi de onoare: Petre şi Tudor Banuş, fiii poetei. Vor împărtăşi amintiri cu şi despre Maria Banuş: Adriana Bittel şi Nora Iuga. Incursiuni în arhiva inedită a scriitoarei: Tudor Banuş şi Geo Şerban. Moderator: Ovidiu Şimonca.
„Pe data de 10 aprilie 2014, se împlinesc 100 de ani de la naşterea Mariei Banuş. Volumele memorialistice inedite Însemnările mele dau cuvîntul celui mai implicat martor al unei istorii literare tumultuoase: jurnalul poetei.
Însemnările mele este un jurnal intim ţinut cu intermitenţe cîteva bune decenii, între 1927 şi 1999, poate cea mai amplă scriere de acest tip în epoca modernă a literaturii noastre, deloc săracă în mărturii cu caracter reflexiv-autobiografic. O fereastră, în orice caz, revelator deschisă spre un destin al creatorului dramatic expus furtunilor istoriei.” (Geo Şerban)
Ce înseamnă 72 de ani (1927-1999) din viaţa unei poete din România, apăsată, încă din adolescenţă, de originea etnică, într-o Europă bîntuită de stafia comunismului, de lipsa de spaţiu vital a nazismului, de evoluţia violentă a ambelor extreme?
Înseamnă refugiu timpuriu în doctrina marxistă, iluzii trăite în ilegalitate şi activism politic cultural în epoca dogmatică comunist-stalinistă din al şaselea deceniu al secolului XX. Toate urmate de regrete, negare, dezgust, remuşcări, revoltă împotriva unei ideologii pe care realitatea a contrazis-o. Dar stigmatul „comunistă fostă stalinistă” o va urmări pînă la moarte – şi mai tîrziu – pe cea care debutase exploziv, în anul 1937, cu excepţionalul volum de versuri Ţara fetelor.
Zeci, sute de personalităţi ale vieţii literare, culturale şi politice ale ultimelor decenii, alături de familie şi o galerie pitorească de oameni obişnuiţi, devin personaje în mult visatul şi niciodată terminatul jurnal-roman memorialistic Însemnările mele de Maria Banuş.
Maria Banuş (10 aprilie 1914–14 iulie 1999) rămîne, în pofida etichetelor aplicate de către o istorie literară vindicativă, o mare poetă a secolului XX.
A publicat în jur de 20 de volume de versuri, o parte dintre ele tributare dogmatismului proletcultist şi realismului socialist – Ţie-ţi vorbesc, Americă! (Medalia de Aur a Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Varşovia), 1955, Magnet, 1962, Diamantul, 1965. Odată cu maturizarea literară şi politică, poeta revine la graţia poetică iniţială (Portretul din Fayum, 1970, Oricine şi ceva, 1972, Noiembrie inocentul, 1981, Fiesta, 1990).
Volumul Orologiu cu figuri, Editura Eminescu, 1984, a fost tradus în limba franceză (L’Horloge à Jacquemart), cu o prefaţă de Alain Bosquet, în 1987.
A publicat traduceri din R.M. Rilke, A.S. Puşkin, Robert Browning, P. Neruda, Verlaine şi numeroase antologii din lirica universală.
În anul 1989 i se decernează Premiul Internaţional Gottfried von Herder.
La zece ani de la moartea poetei, în 2009, Editura Casa Radio, publică audio-book-ul Zăbale rupte. Poeme rostite la radio, cu ilustraţii de Tudor Banuş.
