De curând, la Editura Omonia a apărut volumul ”Athanasios Hristopoulos. Viaţa, opera literară şi influenţa sa asupra unor literaţi români”, semnat de istoricului român cu rădăcini greceşti Nestor Camariano. Lucrarea, bazată pe numeroase surse româneşti inedite, este o monografie dedicată personalităţii complexe a scriitorului, juristului, medicului şi cărturarului Athanasios Hristopoulos (1772-1847). Lucrarea a apărut cu sprijinul unor intelectuali greci sau greco-români, care continuă tradiţia „syndromiţilor” (abonaţilor) – modalitate de editare care a funcţionat cu succes în secolele trecute – pentru lucrări considerate fundamentale pentru contribuţia lor culturală, dar care au circulaţie de piaţă maι restrânsă.
Dregător de vază la curtea domnească a Ţării Româneşti (redactor al Legislaţiei Ţării Româneşti, cunoscută şi sub numele de Legiuirea Caragea, 1818) şi a Moldovei (unde fondează primul teatru al elenismului, pe scena căruia se joacă drama sa eroică Ahile), Hristopoulos şi-a scris întreaga operă filologică (autor, între altele, al unei Gramatici a limbii greceşti vorbite, care a constituit model pentru Ion Heliade Rădulescu) şi literară pe pământ românesc, unde a trăit aproape jumătate de veac. „Unul dintre ceo mai îndrăgiţi scriitori greci din Principate”, „Noul Anacreon”, cum a mai fost supranumit, a exercitat o influenţă notabilă asupra scriitorilor români din primele decenii ale secolului 18. Costache Conachi, Paris Mumuleanu, fraţii Văcăreşti, Anton Pann sau Grigore Alexandrescu au imitat sau s-au inspirat tematic din opera bardului din Kastoria, „vestitul poet liric, patriot prin slujbele şi talentele sale, al Greciei şi ai Ţării Româenşti”, cum îl caracterizează Ion Heliade Rădulescu, mare admirator al lui Hristopoulos şi traducător al său.
Titlu de referinţă în bibliografia domeniului (o ediţie prescurtată a apărut în limba franceză la Salonic în 1981), indispensabil pentru orice cercetător interesat de istoria culturală greacă şi română din Principatele Române din prima jumătate a secolului XIX, lucrarea lui Nestor Camariano rămâne, în opinia neoelenistei Cornelia Papacostea-Danielopol, „un preţios ghid pentru istoricul şi comparatistul român şi grec, o monografie completă, bogată în elemente inedite ale vieţii şi operei marelui poet”.
Nestor Camariano (1909-1982) rămâne unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai şcolii româneşti de studii neoelene. Născut în Grecia, la Peristeri, vine împreună cu sora sa, Ariadna, la Bucureşti, unde unchiul lor, vestitul bizantinolog şi neoelenist Demosthene Russo (1869-1938), le îndrumă amândurora paşii spre studiul elenismului din România. Paleograf la Biblioteca Academiei Române (publică, în 1940, vol. II al Catalogului manuscriselor greceşti), apoi cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” şi la Institutul de Studii Sud-Est Europene ale Academiei Române. Prin opera sa, scrisă în română, franceză şi greacă, publicată în România şi Grecia, Nestor Camariano, renumit, ca şi unchiul şi sora sa, prin acribia cercetării, a adus o importantă contribuţie la studiul relaţiilor româno-elene din secolele 18-19. A editat, împreună cu sora sa, Ariadna Camariano-Cioran, lucrarea unchiului lor Studii istorice greco-române (2 vol., 1939) şi Cronica Ghiculeştilor (1965 ).
