Miercuri, 12 februarie 2014, de la ora 19.00, în Alandala (Str . Aurel Vlaicu, nr. 70, București), va avea loc vernisajul expoziției de artă singulară, ”Studii Brute”, semnată de artistul Ștefan Mocanu. Acesta este la prima sa expoziție personală, până acum participând cu lucrări la diferite expoziții de grup. ”Manifestul său nu reprezintă un strigăt de frică în faţa morţii, ci un strigăt de frică în faţa vieţii. Întreg procesul său artistic a devenit un fel de drog pentru care (re)sursele interioare sunt readuse la suprafaţă prin lucrul continuu şi concentrat, în vederea dobândirii unei stări. O stare creatoare pentru a-şi depăşi această frică.” (Laurențiu Zloteanu)
”Coborând pe palierul subconştientului primitiv, Ştefan Mocanu reuşeşte să accepte grotescul fundamentului nostru ca specie. El lucrează în semiîntuneric, folosindu-şi doar degetele de la mâini, sângerând de cele mai multe ori, intrând într-un soi de stare hipnotică. Timpul pe care îl petrece acolo, în inconştient, este limitat. Limitat pentru conştiinţă. Pentru că Ştefan Mocanu aduce dovezi. Aduce dovezi ale faptului că nu putem uita, că totul se înmagazinează. Şi cu cât respingem aceste dovezi, cu atât mai mult tindem să le repetăm.
Avem nevoie să acordăm importanță traumei. Aceasta este cheia de interpretare a fiecărui tablou realizat de Ştefan Mocanu. Avem nevoie să nu uităm ororile lumii în care trăim, păstrându-le înăuntrul nostru, înţelegându-le brutalitatea, transformându-le într-o parte integrantă a realităţii. Pentru că, aşa cum afirma Anne Frank, “în ciuda a tot ceea ce se întâmplă, eu cred că oamenii au o inimă bună.”
Prin intermediul studiilor sale, se observă continuitatea figurativă şi tragică atât a artei cât şi a destinului uman. El depăşeşte cadrul artei brute. Lucrările sale denaturează brut-alul, brut-alitatea, ajungând până la visceralitatea unei compoziţii transpusă într-o manieră obsesivă pe suprafaţa hârtiei (a se citi conştiinţei). El este un artist singular, ce aduce cu sine un manifest: “arta singulară e un strigăt care vine din interior.”
Manifestul său nu reprezintă un strigăt de frică în faţa morţii, ci un strigăt de frică în faţa vieţii. Întreg procesul său artistic a devenit un fel de drog pentru care (re)sursele interioare sunt readuse la suprafaţă prin lucrul continuu şi concentrat, în vederea dobândirii unei stări. O stare creatoare pentru a-şi depăşi această frică.
Drumul către artă poate fi parcurs doar de câţiva dintre noi. Logicienii vor afirma faptul că fiecare drum îşi are un început şi un sfârşit. Puţini sunt cei care reuşesc să contrazică acest model. Unul dintre ei este artistul outsider Ştefan Mocanu.
Un auto-didact convins, avându-i ”alături” pe Francis Bacon, cel care-i stimulează imaginaţia, şi pe Van Gogh, pentru că a fost primul care a reuşit să picteze o realitate subiectivă.
El abordează subiecte ca lagărele de concentrare, singurătatea şi nebunia lui Van Gogh, fragilitatea vieţii, condiţia omului, crucificarea libertăţii naturale, urletul neîmblânzit al morţii dinăuntrul nostru, operele lui Giacometti.
Privind lucrările lui Ştefan Mocanu, am realizat faptul că raţionamentele sunt înlăturate de forţa sa artistică, a unui supravieţuitor al lumii din care facem parte. Ca un soldat în tranşee, el tranşează viaţa, pregătindu-se pentru moarte.” Laurențiu Zloteanu
Expoziții de grup:
„Festivalul Interna țional de Artă Singulară” – București, 20.12.2013- Ianuarie 2014 by Laurențiu Dimișcă
„Romania Hors-les-Normes 2013”- Grand Bàz’Art a Bézu, Franța, 17-19 mai 2013, „Singular Art Fest”
Salon Internațional, Biblioteca Națională a României, București, 18.12.2012 – 31.01.2013
Mai multe detalii despre artist la www.stefanmocanu.ro