Cea mai recentă carte de poezie semnată de Daniel Bănulescu a apărut, în 2013, la Editura Tracus Arte, cu un titlu incitant – “În Şerpărie”. O carte care este în mare parte antologie, dar care cuprinde şi 3 poeme inedite. Cititorul este surprins de formula în care cartea este tehnoredactată, cu următoarele şabloane: „locul poemului”, „titlul poemului”, „nota poemului”. Astfel, cu note între 7,5 şi 9.9 (pentru poemul ce dă, de altfel, şi titlul cărţii), ne sunt prezentate „cele mai bune 35 de poeme scrise de Daniel Bănulescu”. Dan Mircea Cipariu a dialogat cu Daniel Bănulescu, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro, despre mecanismele interioare şi “jocul second” al unui proiect special şi inedit de antologie poetică, “În Şerpărie”.
Cea mai recentă carte a ta, „În Şerpărie”, a apărut, în 2013, la Editura Tracus Arte, cu subtitlul „cele mai bune 35 de poeme scrise de Daniel Bănulescu”. Sunt curios să aflu de ce te-ai oprit la cifra 35, care au fost criteriile de selecţie şi de ce tocmai acest titlu, „În Şerpărie”? Cartea este tehnoredactată după următoarele şabloane: „locul poemului”, „titlul poemului”, „nota poemului”. Cititorul observă că „locul poemului” nu este acelaşi cu numărul de pagină în care este tipărit un poem. Ce ai urmărit prin acest şablon „locul poemului”? Cum ai calculat atât de fin şi de cu virgulă notarea poemelor, de exemplu, „În Şerpărie”, nota 9,9, cea mai mare, pentru că nota 10 nu există?
Una dintre descoperirile mele de scriitor e că : O carte bună e o fapta bună.
O carte bună e o faptă bună specială, deoarece ea acţionează şi după moartea autorului ei.
Descoperind aceasta, mi-am dat seama că, dacă până atunci mă reţinuse ceva, de acum nimic nu mai mă putea opri să încerc să scriu o carte bună.
Am încercat să scriu o carte bună, luptând pe viaţă şi pe moarte cu cartea de poezie “În Şerpărie”.
“În Şerpărie” e parte carte inedită de poeme, parte antologie.
Ea e compusă din 3 poeme complet noi, 17 variante noi ale unor poeme deja publicate şi 15 poeme lăsate neclintite.
Un juriu secret a citit aproape toate poemele mele şi a acordat fiecărui poem o notă, în funcţie de valoarea lui.
Apoi juriul a aşezat poemele în ordinea de bătălie a unui clasament, de la poemele cu note mărunte până la poemele cu note mari.
Un războinic al juriului a tras sabia şi a tăiat în două clasamentul. Poemele cu note sub 7,5 au fost trimise acasă. Poemele cu note peste 7,5 au fost încazarmentate în carte.
Poemul câştigător al locului întâi a dat titlul cărţii.
Juriul este secret.
Redactorul de carte, Teodor Dună, un poet autentic şi foarte bun din generaţia milenaristă, a mai lucrat la o antologie de autor, Ioan Es Pop -„Căderea-n sus a corpurilor grele”. Cum au decurs „negocierile” poetice cu Teodor Dună?
Am o recunoştinţă specială pentru Ioan Cristescu, Cosmin Perţa şi Teodor Dună, scriitorii redactori de la editura Tracus Arte. Ei au întocmit cartea cât ai clipi din ochi.
În forma lui maximă, Cassius Clay declara : “Sunt atât de rapid, încât, noaptea, la hotel, când apăs comutatorul, înainte de a se stinge lumina, sunt deja în pat şi dorm de mult.”
Cam la fel de iuţi au fost cei trei de la Tracus Arte.
Înainte de întocmirea “Şerpăriei”, Teodor Dună – redactorul cărţii – era pentru mine un poet foarte bun şi o persoană necunoscuta. Acum cred că suntem prieteni.
Avem un proiect comun care va fi dezvăluit exact la momentul potrivit. Pentru acest plan voi încerca să-i pun la dispoziţie pagini care, de zeci de ani, n-au mai fost zărite de vreun ochi de om.
Voi parafraza câtea titluri de poeme din „În Şerpărie”: „Unde este Dumnezeul tău?” şi „Unde duci tu să se distreze viaţa ta?”
Răspunsurile la aceste întrebări sunt conţinute taman în poemele care poartă titlurile de mai sus.
După ce ai devenit un nouăzecist canonic, ce e mai aproape acum de sufletul creaţiei tale: poemul de dragoste sau poemul de revoltă?
S-ar putea ca, în poeziile mele, dragostea şi revolta să fie clapele aceluiaşi pian.
„Ce-ai reuşit tu?” cu poezia, cu instrumentele ei de cercetat întunericul şi viaţa?
Ca şi salvamarii, poezia salvează vieţi. Poezia poate salva viaţa autorului şi poate salva cititorului.
Poezia e un leac împotriva disperării.
Dar e un leac omenesc. Adică mai mult nu salveaza, decât salvează.
Poezia poate fi însă şi un salvamar beat, gras şi care are el nevoie de un salvamontist pentru a fi salvat.
Nu trebuie făcut un idol din poezie.
Poezia e doar biata mea profesoară de levitaţie.
Daniel Bănulescu (n. 31 august 1960) este unul dintre cei mai importanți scriitori români de azi, membru al generației 90.A debutat în anul 1993 cu volumul de poeme „Te voi iubi pân’ la sfârşitul patului”, Editura Cartea Românească.
Alte volume de poezie: „Ce bine e să fii Daniel Bănulescu”, „Daniel, al rugăciunii”, „Balada lui Daniel Bănulescu” (toate la Editura Cartea Românească), „În Șerpărie”, Editura Tracus Arte.
A publicat romanele „Te pup în fund, Conducător iubit!”, „Cei şapte regi ai oraşului Bucureşti”, Editura Nemira, „Cel mai bun roman al tuturor timpurilor”, Editura Cartea Românească, „Fugi din viaţa ta, revoltătoare şi slută, în cartea mea”, Editura Cartea Românească.
Teatru: „Cine câştigat Războiul Mondial al Religiilor? ”, Editura Muzeul Literaturii Române, „Vrei să fii prietenul lui Dumnezeu? ” (Ed. Charmides, 2013).
I s-au tradus cărți în mai multe țări din Europa: “Who won the World War of Religions?”, teatru, traducere în limba engleză de către Alistair Ian Blyth. University of Plymouth Press, United Kingdom, “Was schon ist und dem Daniel gefallt”, poezie, traducere în limba germană de către Ernest Wichner. Merz-Solitude Publishing House, Stuttgart, “Ich kusse dir den Hintern, Geliebter Fuhrer!”, roman, traducere în limba germană de către Aranca Munteanu, Edition Per Procura, Wien, Lana, “Schrumpeln wirst du wirste eine exotische frucht sein”, poezie, traducere în limba germană de către Ernest Wichner. Edition Per Procura, Wien, Lana. Diverse poeme şi capitole din romane au fost traduse în franceză, germană, engleză, olandeză, sârbă, cehă, bulgară, italiană, slovacă, macedoneană s.a
A obținut burse de creație în Germania, Franța, Austria, Bosnia.
Premii:
Premiul Academiei Române acordat pentru romanul „Cei şapte regi ai oraşului Bucureşti” (1998), Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti pentru romanul: „Cei șapte regi ai oraşului Bucureşti” (1998), Poetul oraşului Bucureşti, acordat de către Primăria Municipiului Bucuresti pentru cartea de poezie: „Balada lui Daniel Bănulescu” (1997), Premiul pentru „Cel mai bun debut” acordat de către Uniunea Scriitorilor din Romania pentru cartea de poezie: „ Te voi iubi pân’ la sfârşitul patului” (1993).
A participat la mai multe festivaluri internaționale de poezie din Europa, dintre care cel mai recent, în 2013, este importantul Festival de Poezie de la Rotterdam, ajuns la cea de-a 44-a ediție, alături de poeți de notorietate ca John Ashbery, Adonis, Ken Babstock, Ilya Kaminsky.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru al International Pen Club.
