Scriitorul Alexandru Petria a trimis pe adresa redacției AgențiadeCarte.ro un text despre romanul de debut al scriitorului Cosmin Leucuța. Este vorba despre volumul ”Laptele negru al mamei”, 2013, editura Adenium. ” Leucuța a dat un roman care nu plictisește, antrenant, cu jocuri de perspective inteligente. Dacă personajele vorbesc de multe ori la fel, cred că e de pus pe seama mediului în care se mișcă. Autorul are o scriitură nervoasă, și frazele lungi reușesc să se susțină, cuvintele vizualizează acțiunea, fără excese descriptive”, spune Alexandru Petria, lansând, de asemenea, și o invitație cititorilor. Redăm, mai jos, textul integral.
Am descoperit un tip, debutant, care chiar are coaie de romancier. Cosmin Leucuța, e din Arad, după câte am înțeles. Laptele negru al mamei, romanul său, a fost lansat la Gaudeamus, fiind câștigătorul premiului de debut la proză, împreună cu Beatris Serediuc, al editurii Adenium. Într-o postare pe Facebook, am scris câte ceva despre el la nervi. Nervi provocați de faptul că o carte ok de 400 de pagini a unui tânăr riscă să treacă nebăgată în seamă cum ar merita. Prietenii de la editura Adenium, unde a apărut romanul, mă bucur, au reacționat extrem de prompt și au spus că oferă exemplare colegilor scriitori care vor comenta Laptele negru al mamei pe blogurile proprii sau în presă. Să înjure cartea, s-o laude, treaba lor. Haideți să spargem tăcerea, e păcat ca munca unui tânăr să nu fie evaluată atent! Cine doreste să intre în joc, este rugat să-și anunțe intenția la mailul editorial@adenium.ro.
Până una-alta, țin să spun că Leucuța a dat un roman care nu plictisește, antrenant, cu jocuri de perspective inteligente. Dacă personajele vorbesc de multe ori la fel, cred că e de pus pe seama mediului în care se mișcă. Autorul are o scriitură nervoasă, și frazele lungi reușesc să se susțină, cuvintele vizualizează acțiunea, fără excese descriptive. Cititorul are șansa să urmărească propriul ”film” al cărții, lucru îmbucurător și destul de rar la prozatorii români, obișnuiți să se piardă în fleacuri considerate greșit interesante. O observație- repetițiile unor cuvinte nu știu dacă vin cu un plus la calitatea volumului.
N-o să vă povestesc ce se întâmplă în carte, precum criticii literari en- titre, cuminți și profesorali. M-ar plictisi și, probabil, v-aș plictisi. Dar vă asigur că sunt toate condimentele în roman- de la sex la psihologie.
În încheiere, transcriu câteva fragmente din ”Laptele negru al mamei”:
„Am aproape 24 de ani, şi nu am făcut mare lucru pînă acuma. O maşină m ar putea lovi mîine pe stradă şi am să îmi dau duhul pe un drum prost asfaltat şi plin de gropi. O să îmi trec în revistă repede toată viaţa, înainte să mă duc, fiindcă proba¬bil că voi fi lovită grav şi salvarea nu va ajunge la timp, şi o să mă bucur că măcar nu am uitat nimic. Fiindcă nu e mare lucru de trecut în revistă. Am făcut o şcoală din care nu m am ales cu nimic. Nu am un loc de muncă serios… nici măcar unul neserios, dacă e să mă gîndesc bine. Părinţii mă suportă sub acoperişul lor fiindcă sînt greţos de înţelegători şi total, dar total duşi cu pluta. Parcă mi ar fi colegi de apartament, nu părinţi. Ce părinţi simpatizează în halul ăsta cu copilul lor?
M am ţinut cu dinţii şi cu inima sîngerîndă de un tip cu care credeam că am totul şi cu care voi avea şi mai mult, şi m a lăsat cu curu’ ăla al meu mare (şi fain) într o baltă rece şi mur¬dară, alături de alte tipe care au păţit o ca şi mine. Au fost destul de drăguţe să îmi facă şi mie loc în baltă. Iar acum încerc să mă conving că nu îmi petrec timpul plîngîndu mi de milă şi bîrfind cu prietenele”
”Culcă te și simte te atît de bine ca şi atunci cînd cazi în gol.
Să nu crezi că dacă eşti frîntă de oboseală, singură şi tristă, ţi se va întîmpla ceva frumos.
Aşa ceva nu se va întîmpla.
Nu se va întîmpla fiindcă tu eşti pîinea mucegăită care as¬tîmpără foamea neagră.
Tu eşti pata de jeg care nu dispare indiferent cît ai spăla o.
Tu eşti omida care nu se va transforma niciodată în fluture.
Nu ştii cum să o faci.
Defineşte: catatonie, din punctul tău de vedere. Tu.
Lasă te păgubaşă. Păcatul tău preferat e lenea.
Alunecă în nepăsare. Bucură te de singurul lucru pe care nu îl ai.
Responsabilitate. Nu ai obligaţii, nu eşti legată.
Nimeni nu are nevoie de tine? Nici tu nu ai nevoie de ni¬meni.
Îţi spui:
Sînt autosuficientă.
Dar te tai. Sîngerezi. Ca noi toţi.
Îţi spui:
Nu am nevoie de ajutor să fac un pas înainte. Cu atît mai puţin am nevoie de ajutor ca să fac un pas înapoi.
Mori. Te răceşti. Ca noi toţi.
Eşti îngropată. Putrezeşti. Ca noi toţi, de altfel.
Îţi spui:
Rîzi! Hohoteşte! Eşti un strugure umilit.”
”Din ce eşti făcută?
Ea nu avea să ajungă ca ei. Refuza să fie împlinită. Nici nu îşi putea închipui cum ar fi putut să se trezească într o zi şi să nu îşi dorească nimic. Aceea ar fi fost ziua în care ar fi comis suicid din pură plăcere şi plictiseală.
Din ce eşti făcută?
Aşa că, după cum îi era caracteristic, urma să facă o prostie extrem de mare dar, în acelaşi timp, simţea că nu era nimic altceva de făcut.
Din ce eşti făcută?
Cămăşile albe şi albastre Luisa Spagnoli.
Brăţările Armin Strom, din aur masiv, alb.
Cerceii MHH.
Colierul Leo Wittwer.
Ochelarii de soare Paola Paquin, cu rame de os.
Toate le lăsase în NY. Singurul lucru pe care îl luase cu ea era Domnul Dalloway. Atît. Acela simţea ea că era singurul lucru care merita să fie cărat peste oceane şi ţări. Acela era singurul cadou pe care, privind înapoi, se bucura că îl acceptase.”
Alexandru Petria
