Duminică, 9 februarie 2014, de la ora 16.00, la Palatul Mogoșoaia, va avea loc vernisajul expoziției de pictură ”Ecleraj”, semnată de artistul Cristian Dițoiu. ”Ecleraj este o expoziție eveniment, povestea unui studiu foarte serios asupra unor constructe plastice de o mare coerență și bogăție, ce au ca punct de pornire pătratul uneori rotit, numărul de aur generat de mișcările lui și infinitezimalele, atent drămuitele raporturi cromatice derivând din utilizarea savantă doar a roșului, albastrului și galbenului.” (Doina Mândru) Criticul de artă Mihai Plămădeală este invitat să inaugureze această expoziție.
Cristian Dițoiu (născut în 1967) face parte din prima generație de absolvenți ai Academiei de Arte București care a și-a început studiile în atmosfera frământată dar optimistă din 1990. La școală a fost șase ani studentul lui Horea Paștina, l-a avut ca asistent pe Mihai Sârbulescu, iar mai nou are ca mentor pe Paul Gherasim. După absolvirea facultății s-a specializat în restaurarea picturii pe diverse suporturi, fapt care l-a determinat să manifeste o superioară exigență față de lucrul său. A continuat să picteze și să expună, aproape exclusiv în ”Grupul fără nume”, sau singur, în deja șapte expoziții ce au marcat trei etape distincte ale artei sale: o apropiere de expresivitatea fauvismului de școală germană, la început, în seria peisajelor cu biserica Stavropoleos, o concentrare spre valorile construcției plastice care păstra încă o mare expresivitate a tușei și o cromatică exuberantă, în seria compozițiilor cu verandă și, actual, o asceză totală a mijloacelor subsumate și integrate concepției. Ecleraj este o expoziție eveniment, povestea unui studiu foarte serios asupra unor constructe plastice de o mare coerență și bogăție, ce au ca punct de pornire pătratul uneori rotit, numărul de aur generat de mișcările lui și infinitezimalele, atent drămuitele raporturi cromatice derivând din utilizarea savantă doar a roșului, albastrului și galbenului. Lumina deplină dezvăluie neașteptate detalii, creșterea și devenirea fiecărei lucrări ce pare a-și spune povestea, după cum o lumină cernită ori ternă ascunde aproape cu totul munca de alchimist și geometru a pictorului. (Doina Mândru)
