Sâmbătă, 22 februarie 2014, în Sala Rondă a Hotelului Intercontinental din Bucureşti, a avut loc ceremonia de decernare a Premiului “Cartea Anului 2013”, cea de-a XII-a ediţie, premiu oferit de revista “România literară”, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România. Într-o gală-eveniment, moderată de directorul revistei “România literară” şi de preşedintele USR, Nicolae Manolescu, într-o seară fastuoasă ce a adunat crema literaturii române contemprane, sponsori şi jurnalişti culturali, Premiul “Cartea Anului 2013” i-a fost acordat scriitoarei Adriana Babeţi pentru volumul “Amazoanele. O poveste”, Editura Polirom. Premiul a fost înmânat de scriitorul Varujan Vosganian, laureatul Premiului “Cartea Anului 2009”. Cei şapte juraţi ai revistei “România literară”, Nicolae Manolescu (preşedinte), Gabriel Chifu, Gabriel Dimisianu, Mihai Zamfir, Sorin Lavric, Simona Vasilache şi Cosmin Ciotloş, au nominalizat următoarele şapte cărţi: “Amazoanele. O poveste” de Adriana Babeţi, Editura Polirom, “Fals tratat de manipulare”de Ana Blandiana, Editura Humanitas, “Exerciţii de imaturitate” de Livius Ciocârlie, Editura Cartea Românească, “Ce a fost. Cum a fost. Paul Cornea de vorbă cu Daniel Cristea-Enache”, Editura Polirom, în coeditare cu Editura Cartea Românească, “Negru şi Roşu” de Ioan T. Morar, Editura Polirom, “Costumul negru” de Adrian Popescu, Editura Cartea Românească, şi traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari a volumului “Eroul discret” de Mario Vargas Llosa, Editura Humanitas.
Printre câştigătorii ediţiilor trecute “Cartea anului” se numără Gabriel Liiceanu, cu “Uşa interzisă” (editura Humanitas), în 2002, Monica Lovinescu, pentru “Jurnal III” (editura Humanitas), în 2003, colectivul de traducători coordonat de Cristian Bădiliţă, pentru traducerea primelor două volume din “Septuaginta” (editura Polirom), în 2004, şi în 2005, Florina Ilis, pentru “Cruciada copiilor” (editura Cartea Românească), şi Andrei Cornea, pentru “Când Socrate nu are dreptate” (editura Humanitas). În 2006, premiul Cartea Anului a fost decernat lui Florin Ţurcanu, pentru volumul “Mircea Eliade. Prizonierul istoriei” (editura Humanitas), în 2007 – Mircea Cărtărescu, “Orbitor”, vol. III (editura Humanitas), în 2008 – Eugen Negrici, “Iluziile literaturii române” (editura Cartea Românească), în 2009 – Varujan Vosganian, “Cartea şoaptelor” (editura Polirom), în 2010 – Ion Vianu, “Amor intellectualis” (editura Polirom), în 2011– Marta Petreu, “Acasă, pe Câmpia Armaghedonului” (editura Polirom), iar în 2012 – Andrei Pleşu,“Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste” (editura Humanitas).
„Am pornit, pas cu pas, pe urmele amazoanelor, ca să le împresor şi cuceresc ca pe-o cetate. Întâi, am atacat reduta cea mai expusă a întregii poveşti: însuşi numele lor. Apoi, a trebuit să aflu ce scriu poeţii, dar şi istoricii din vechime, greci şi romani, despre neamul amazoanelor. Iar în finalul atacului, cu hărţile în faţă, am vrut să intru în Amazonlandia: în zecile de tărâmuri, unele aflate la graniţa dintre mit şi realitate, unde anticii credeau că ar fi trăit şi luptat aceste femei. Ca să cuceresc în fine măreaţa cetate a amazoanelor şi, deopotrivă, cititorul, am convocat cele mai de efect trupe, cu arme şi paveze strălucitoare, gata oricând să-ţi ia ochii şi să te învăluie. Am pregătit două unităţi de asalt. Prima avea menirea să dea un iureş prin amazonstyle, căci capturile promiteau mult: cum arată trupul războinicelor, cum era el pregătit pentru înfruntări, ce mâncau, cum se înarmau şi călăreau amazoanele, care era linia modei pe-un câmp de bătaie, dar şi cum se travesteau aceste femei belicoase. Cât despre a doua unitate, ce trebuia să lupte sub stindardul lui Eros, ţinta ei putea fi lesne ghicita. Acolo s-ar fi văzut ce pătimaşe istorii de-amor stârnesc războinicele…Aşa s-a născut Amazoanele. O poveste.”, a declarat scriitoarea Adriana Babeți.
Adriana Babeti este profesor la Universitatea de Vest din Timisoara, unde predă literatura comparată, şi redactor la revista Orizont. Împreună cu Delia Sepetean-Vasiliu a îngrijit (selecţie de texte, traducere, aparat critic, prefaţă) volumele Pentru o teorie a textului. Antologie „Tel Quel” (1980) şi Roland Barthes – Romanul scriiturii (1987). A coordonat, împreună cu Cornel Ungureanu, antologiile Europa Centrală. Nevroze, dileme, utopii (Polirom, 1997) şi Europa Centrală. Memorie, paradis, apocalipsa (Polirom, 1998). S-a ocupat, de asemenea, de traducerea şi selecția antologiei Barbey d’Aurevilly, Dandysmul (Polirom, ed. I, 1995; ed. a II-a revăzută şi adăugită, 2013). A publicat volumele: Bataliile pierdute. Dimitrie Cantemir, strategii de lectura (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru critică şi istorie literară), Dilemele Europei Centrale (1998), Arahne şi pinza (2002), Dandysmul. O istorie (Polirom, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru critică şi istorie literară, Premiul Asociaţiei de Literatură Comparată şi Generală din România), Ultimul sufleu la Paris. 69 de reţete culinare (Polirom, 2006), Le Banat: Un Eldorado aux confins (coord. Cultures d’Europe Centrale, CIRCE, Universite de Paris IV – Sorbonne, 2007), Prozac. 101 pastile pentru bucurie (Polirom, 2009) şi Femeia în roşu (împreună cu Mircea Mihaieş şi Mircea Nedelciu, 1990, 1997, 1998; Polirom, 2003, 2008, 2011; Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru roman).
