Un altfel de ghid al tânărului artist român, asta aș vrea să scriu. Nu ofer rețete miraculoase pentru cariere fulminante construite peste noapte. Nici nu există așa ceva. De cele mai multe ori nu se întâmplă nici după zeci de ani de muncă. Poate dacă ai măcar un dram de noroc, dar, mai ales, dacă îți poți păstra încrederea în tine și prospețimea interioară. Despre asta vreau, de fapt, să scriu acum. Despre ce se întâmplă cu tânărul artist român, fie el artist vizual, poet, prozator, muzician, actor sau mai știu eu ce, după ce creează. După ce își termină numărul în fața lumii, ajunge acasă, se închide între patru pereți și învață, din nou, să trăiască doar cu sine. Pe dinăuntru. Ce mai găsește acolo?
Este greu să faci acest lucru, să mai găsești ceva nedistrus în tine, după ce ai dat în nas, în repetate rânduri, cu dezamăgirea. Ți-a zâmbit grotesc din locurile și din oamenii de la care nu te așteptai. De asta și doare. Și totuși, trebuie să te obișnuiești cu ea. Nu trebuie să o placi, ci doar să o accepți. Ca pe o ne-alegere. Ca pe un dat. Oamenii dezamăgesc. Și de cele mai multe ori fac asta din frustrare, nu din răutate. Sau dacă o fac din răutate înseamnă că frustrările lor au ajuns la un alt nivel, mai grav. Frustrările vin tot din neîmpliniri. Nu încerc să le justific, ci doar să explic faptul că sunt perfect normale, iar normalitatea asta le-o dă, din păcate, și frecvența lor tot mai mare. Să (re)acționezi împins de frustrare este, însă, altceva. Este imoral și, totuși, la fel de omenesc. Dar asta este deja o altă discuție.
Sfatul meu? Învață să te depărtezi de oamenii frustrați pe care nu îi poți ajuta. Vă faceți rău reciproc. Știu, doare și dezamăgește descoperirea de astfel de comportamente în rândul artiștilor, a oamenilor de cultură, a creatorilor care se presupune că văd lumea altfel, cu alți ochi, și că vor să o transforme într-un loc mai bun și mai frumos. Dar aripile tale sunt tot ce ai.
Nu lăsa dezamăgirea să te înrăiască, tânărule creator! Indiferent de forma pe care o ia.
Dorina CIOPLEA
