De curând, la editura Pontos din Chișinău, Republica Moldova, a apărut volumul „Ștefan cel Mare. Întoarcerea”, de Valeriu Țurcanu. Romanul are o prefață și o postfață semnate de Ruxandra Nechifor și Catinca Aghache, cercetători și critici literari din Iași. Consultant literar: Andrei Turcanu, dr. ab.in filologie, seful sectiei ”Literatura contemporană” a Institutului de Literatură și folclor a Academiei de Știinte din Moldova. Consultanți istoricieni ai romanului: Ion Negrei, dr. în istorie, vice-președinte al Asociației istoricienilor din Republica Moldova si V.Stepaniuc, dr. în istorie. Redactor: Marcela Mardari, membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Valeriu Țurcanu: 2013 – regizor si scenarist al documentarului „Examen la integrare europeană”, apare romanul ”Ştefan cel Mare. Întoarcerea” de V. Ţurcanu,2012 – Teatrul “B.P.Hajdeu” din Cahul montează “Facerea lumii” de V.Ţurcanu/ 2012 – la Gens Latina, Alba Iulia, România, apare ”Dramaturgie” de V. Ţurcanu, 2010 – autorul scenariului „Cu opt zile înainte de război” (dramă istorică despre primul val de deportare din Republica Moldova de pe 13 iunie 1941) 2010 –scenariul “Noaptea sfântului Andrei” (comedie horor) 2010 –scenariul de film “Aventurile Alinei”(ciclu de comedii de scurtmetraj) 2009 –scenariul de film “Regina“ (comedie scientfiction) 2009 –scenariul de film “Evadare din rai sau revoluţia orfanilor” (parabolă la evenimentele din 7 aprilie 2009 din Republica Moldova) 2009 –poemul “Furtuna” 2008 –scenariul de film “Dragoş vodă” (dramă istorică) câştigător nov.-dec. 2008 a CNC România 2008 –scenariul filmului artistic de lungmetraj “Toţi copii domnului”, productie a studiourilor “Artis Film Romania, Moldova Film, Diametral Film, premiera in Romania in 2012, selectat de Academia de Film Americana pentru premiile Oscar si selectat pentru concursul Globul de Aur 2014. 2006 – 2008 piesa „Flori de măr” de V.Ţurcanu montată şi jucată trei stagiuni la Teatrul Naţional ”M.Eminescu”(3 februarie 2006 – premiera), diploma consorţiului britanic Every Child, 200 –piesa „Flori de măr” (dramă) premiul III la Concursul Naţional de Dramaturgie, 2005 –piesa „Facerea lumii” (feerie) montată la Teatrul Radiofonic „Teleradio Moldova” (9 ianuarie – premiera), filmată la Televiziunea Naţională (11 aprilie–premiera), montată la Teatrul Republican cu păpuşi „Licurici”(15 ianuarie) de A.Lungu –Ţurcanu, premiul Uniunii Teatrale din Moldova pentru cel mai bun rol în teatrul de păpuşi, 1993 –piesa şi regia spectacolului „Ilinca”(epos novăcesc) jucat la Teatrul din Slănic-Moldova,România 1992–libretul şi regia spectacolului feerie „Creanga de aur” prezentat la T. Luceafărul” Iaşi, România, T. de Vară din Costineşti, România 1990-1992–scenarist al primelor trei ediţii ale sărbătorii Naţionale „Limba Noastră”.
”Această carte este scrisă pentru cititorul larg, pentru cei ce în pofida greutăţilor, au rămas în sânul neamului şi pe pământul străbun. Este adresată şi celor plecaţi în pribejie, pe care dorul de casa părintească, de ţara copilăriei cu bunei buni şi părinţi iubitori le sfîşie inimile, chemându-i înapoi.
S-ar părea că istoria povestită în ea nu are nimic cu ziua de azi, că evenimentele descrise nu ne vizează. Dar prin simplul fapt că este un roman despre Ştefan cel Mare, ea îşi face loc spre cele mai tăinuite şi mai sensibile părţi ale sufletului, unde se cuibăreşte demnitatea.
S-ar părea stranie abordarea acestui sentiment, care acum este lipsit de valoare, când succesul şi bunăstarea se află după hotarele patriei, iar în ţară bat valuri tulburi. În vacarmul modernist ale masmediei, literaturii şi artei de la noi, plin de huiduieli şi mizerii la adresa părinţilor, familiilor care nu mai găzduiesc dragostea şi înţelegerea, când scriitorii şi artiştii fac chip cioplit miliardarilor oligarhi şi a “stelelor” de pe covoarele roşii ale străinătăţii, acest roman riscă să rămână neobservat.
Nu l-am scris pentru criticii de artă şi literatură sau adepţii monarhismului, ci l-am gândit pentru cititorul simplu, cei pe care indiferent de diplome, ordine şi conturi bancare îi consider compatrioţi. Cred că atitudinea faţă de acest roman va marca atitudinea faţă de strănepoţii celui, ce a fost preanumit Protector al Europei şi Atlet al lui Cristos.
Dupa ce despre Ştefan cel Mare au scris Delavrancea şi Sadoveanu, s-ar părea că trebuia să vin cu ceva absolut inedit, în gen postmodernist, cu o colecţie de bancuri despre Ştefan cel Mare, de exemplu, ca să impresionez cititorul şi să fiu în trend. Or, cartea mea se pare ca vine in contradicţie cu moda literară. Este şi într-un fel afectată de patriotism, care deloc nu caracterizează ziua de azi şi se adresează unui ipotetic viitor.
Şi Vasile Alecsandri, şi Mihai Sadoveanu, şi Barbu Delavrancea, şi Dimitrie Bolintineanu, şi Gheorghe Asachi, şi Ştefan Iosif au scris despre Ştefan cel Mare în floarea vârstei sau la apusul vieţii sale. Eu am scris despre Ştefan cel Mare şi Tânăr, aducând cititorului istoria intoarcerii lui din exil.
Această întoarcere acasă ar putea-o face oricare din tinerii plecaţi de răul celor ce au pus mâna pe biata ţară şi îşi fac mendrele, călcând dreptatea, jefuind şi jecmănind pe cei rămaşi la voia boierilor, umilind neamul.
Anume în tineri îmi pun speranţa. Iar lor le-ar fi de învăţătură, ce a făcut Ştefan pentru a uni în jurul său neamul. Avem nevoie să ne întoarcem la propria demnitate, la origini, ca să găsim în noi putere, pentru a ne face dreptate, a ridica capul. Doar atunci vom vedea cât de frumoasă este lumea.” (Valeriu Țurcanu)
