Joi, 12 decembrie 2013, în miezul zilei, la sediul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor a avut loc lansarea a trei cărți apărute recent la tânără editură Adenium: ”Maldororiana” a Anei Ionesei, ”Un taur în vitrina de piatră” semnată de Liviu Antonesei și ”Istoria de sub covor. Dezbateri istoriografice” a lui Ovidiu Pecican.
Cuvântul de întâmpinare l-a rostit Irina Petraș, președinta Filialei, care i-a salutat pe oaspeții veniți din „dulcele târg al Ieșilor”.
Ștafeta a preluat-o Ovidiu Pecican, care a prezentat-o publicului pe Ana Ionesei –„cea mai jună scriitoare din această sală” –, aflată la prima apariție editorială, fiind câștigătoarea premiului pentru debut la concursul de manuscrise organizat de editură.
Vorbind despre Ana Ionesei, Ruxandra Cesereanu, a afirmat despre fostul „masterand scotocitor”, că este „o făptură bizară și extravagantă”, care, ca poetă, „nu se plasează nici în suprarealitate, nici în metarealitate”, „nu e nici ironică, nici parodică”, ci scrisul îi este veșnic „însoțit de un zâmbet șăgalnic”. Ruxandra Cesereanu a observat că lirica Anei o plasează pe poetă într-o nișă a poeziei actuale, cea a poemelor livrești, întrucât ea, în versurile sale, dialoghează și problematizează pe baza autorilor pe care-i iubește cu patimă. Punctul de pornire al cărții tinerei poete este „un punct de mimesis care se transformă pe parcurs” într-o poezie inedită, proaspătă.
După ce a lecturat „Arta poetică” – o încercare de portretizare a „tânărului poet” aparținând generației 2000 și post-2000 – ce deschide volumul Anei Ionesei, Ruxandra Cesereanu a atras atenția că aceasta „trebuie citită pe dos”, fiindcă Ana nu este nici minimalistă, nici maximalistă (cum sunt în general reprezentanții generației sale), ci „marșează pe livresc”, ceea ce va face mai dificilă încadrarea ei printre poeții actuali.
Vorbind despre Maldororiana, Ana Ionesei a explicat cum s-a născut volumul ei: „mi-am tradus visele într-un limbaj pe care-l înțeleg copiii și nebunii (…), dar nu e nimic de înțeles, e un experiment”.
Un taur în vitrina de piatră al lui Liviu Antonesei a fost prezentat de Ana Ionesei. Structurat pe cinci secțiuni – Căutarea căutării, Apariția Eonei și celelalte poeme de dragoste culese din Arborele Gnozei, Dispariția și eternitatea Eonei, Psaumes și Povești filosofice cretane și alte poezii – volumul este caracterizat drept o „poezie atemporală și foarte greu de interpretat școlărește sau de analizat”, deoarece „poezia lui Liviu Antonesei se înființează ca o mitologie, (…) e resimțită ca ritm, nu ca o cronologie, ca epic”, atemporalitatea fiind centrul volumului și elementul care „dă coerența poemelor lui”.
Liviu Antonesei a precizat că lucrarea – văzută de unii ca o antologie – reunește aproape întreaga sa creație lirică ce a trecut proba timpului. Poemele au fost scrise în intervalul 1977-2011, adică reprezintă, ca să folosesc expresia utilizată de Domnia Sa, „poezia unei vieți”. Universitarul ieșean a afirmat că nu vrea să spună prea multe despre propria carte, „prefer ca lumea s-o citească”, totuși a anunțat că Un taur în vitrina de piatră este cel dintâi titlu lansat de Adenium, iar succesul cărții a fost de bun augur pentru editură.
Făcând cunoscute planurile de viitor ale Editurii Adenium, Liviu Antonesei, spiritus rector al acesteia, a direcționat discuțiile către cartea lui Ovidiu Pecican, Istoria de sub covor. Dezbateri istoriografice, prima lucrare din Seria „Antropos”. Lucrarea a fost prezentată de prof.univ.dr. Liviu Vlad, care a afirmat că „incită încă din titlu”. Volumul reunește articolele scrise de universitarul clujean în ultimii doi ani, „acoperind toată istoria, de când are omenirea memorie”.. În încercarea de a explica demersul urmărit de istoriograf, Liviu Vlad a precizat că „istoriografia este o disciplină ciudată, ca și critica literară”, iar Ovidiu Pecican în volumul său a demonstrat că există o „istorie cosmetizată” aflată în opoziție cu „istoria adevărată”. Dacă istoria este „știința care arată trecutul cum ar fi vrut să fie în lumina prezentului”, nu e de mirare că există mai multe perspective asupra aceleiași pagini din trecut. Datoria istoricului este aceea de a afirma adevărul: „Istoria ca cercetare trebuie să fie adevărată”, deși „adevărul supără și umblă de multe ori cu capul spart”
De ce titlul Istoria de sub covor? Liviu Vlad ne lămurește: „lucrurile nedorite se bagă sub un preș… mic și murdar, istoria se bagă sub covor”, atunci când realitățile pe care le înfățișează ea nu convin (iar istoria este subordonată noțiunii de țară, popor, neam, etnie etc. și, astfel, oglinzile în care este reflectată devin strâmbe). Istoria de sub covor. Dezbateri istoriografice – cartea unui istoric ce nu face niciun fel de parti pris (cum subliniază Liviu Vlad) – debutează cu capitole ce pot fi considerate adevărate călcâie ale lui Ahile: Folclorul ca istorie, Securitate și falsuri medievale, Blazoane și criptografie, Ovidiu Pecican abordând nu o dată probleme controversate, cărora le găsește soluții ce incomodează pe mulți. Pe lângă tratarea unor subiecte fierbinți precum cele tratate în Pariuri în cercetarea comunismului ori Modelul prezidențial, Ovidiu Pecican dezbate și unele de actualitate, în capitole precum UE și globalizarea, Conceptualizare și cațavencism.
În finalul reuniunii, cei trei scriitori – doi „monștri sacri” aflați la vârsta deplinei maturități și debutanta de curând ieșită din adolescență – au acordat autografe și au stat de vorbă cu cititorii.
Voichița Pălăcean-Vereș
