Vineri, 8 noiembrie 2013, de la ora 15.00, la Muzeul Național Brukenthal (Str. Tribunei nr.6, Sibiu) va avea loc vernisajul expoziției de grup contemporană est-europeană „Esențele realității” / „The Essences of Reality”. Artiști: (H) GYőRFFY László | HERMAN Levente | MISETICS Mátyás; (RO) Radu BELCIN | Francisc CHIUARIU | Flavia PITIŞ | Bogdan RAŢA. Curatori: (H) Borbála Kálmán; (RO) Cosmin Năsui. Expoziția poate fi vizitată în perioada 08 noiembrie 2013 – 08 ianuarie 2014, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00.
Context
The Essences of Reality este un proiect de expoziție inițiat în 2012 de galeriile private Várfok Galleria (Budapesta, Ungaria) and Năsui colecție & galerie (București, România) având ca scop prezentarea de diverse abordări artistice contemporane pe scenele actuale din Europa Centrală și de Est. Proiectul a pornit de la prezentarea a 4 artiști români și 3 unguri, prezențe care au reflectat tendința artistic specific din regiune, atât din punct de vedere tradițional cât și contemporan.
Concept
Structura expoziției oferă oportunitatea mai multor interpretări ale realității folosind diverse materii și medii, fiecare abordare devenind o formulare vizuală a unor problematici esențiale.
Esență, esențial – care este deasemenea și substanțial: cum poate cineva simți realitatea? Din numeroasele segmente de realitate, cât și cum poate cineva să interpreteze? Sau poate vorbim de un singur tip de realitate?
Un denominator comun al conceptului acestei expoziții, prezentând artiști români și unguri de generații recente, prezintă lucrări care formulează atitudini despre trecut și identitate. Putem spune ca este o vedere în secțiune în Europa de Est care se desface în fața privitorilor, invitați astfel să compare și să cântărească diversele realități prezentate.
Artiștii
Elementul determinativ din lucrările lui Radu Belcin (1978, Brașov / RO) este jocul dintre lumini și umbre, acel chiaroscuro în care artistul plasează figurile și obiectele, astfel dându-le noi și neașteptate semnificații. Identitatea picturală a personajelor sale, care nu au nici personalitate nici trăsături, rămâne o dilemă. Dar tocmai această dilemă indică o căutare continuă, o trăsătură esențilă a noilor realități.
*
Una din cele mai noi serii ale lui Francisc Chiuariu (1966, Sibiu / RO) surprinde individul într-un spațiu comun, colectiv, unde acesta este captiv prin propria rutină și unde „consumă” spațiul din jurul său. Artistul folosește cerneală tipografică și ulei pe un material special numit backlit, iar aceste materiale și suporturi permit realității să se „descompună” în mai multe layere, astfel sugerând dezintegrarea sau disoluția individului și individualității într-o realitate colectivă.
*
Corpul uman nu poate lipsi din lucrările lui László Győrffy (1976, Budapesta / H): acestea prezintă de obicei bucăți dintr-un trup uman mutant, plasate în scenete grotești, care au o viață de sine stătătoare. În sculptură, capetele care se auto-digeră și se descompun reprezintă una dintre acele secvențe de realitate a lui Győrffy, în timp ce în desene părți de corp levitează într-un „nimic” care ne face să punem întrebări asupra existenței noastre și a întelesului ei.
*
Motivele determinante ale unora dintre recentele serii ale lui Levente Herman (1976, Târgu Mureş / RO)prezintă un tip de inconografie personală a artistului. Lucrările sale nu aspiră să fie o reprezentare realistă a realității, ci oferă o viziune a unei alte lumi, impregnată cu memorii. Iar dacă personajele sale iau o formă umană, privitorul picturilor sale va întâlni doar haine plutind ca niște fantome, emanând o forță neașteptată de pe suprafețele moncrome care permit devoalarea unei esențe ascunse.
*
Un element de bază în fotografiile lui Mátyás Misetics (1982, Budapest / H) este lumina, lumina artificial. Lucrările lui pornesc de la întuneric și doar sursele de lumină agreate de artist vor pune în evidență anumite figure sau scene. Deși alienarea omului și calitatea relațiilor sale sunt topicuri recurente în lucrările lui Misetics, esențială pentru artist apare investigarea de noi posibilități de modelare a luminii – „photo-graphing”- pentru că doar prin iluminări special și neașteptate se pot revela noi layere ale realității.
*
Lucrările Flaviei Pitiş (1978, Făgăraş / RO) nu prezintă realitatea, ci urmăresc să transplanteze în prezent ceea ce lipsește din realitate. Pitiș își prezintă subiectele în mod izolat, astfel obligându-le să se confrunte cu propria solitudine. Întunecimea din lucrările sale poate fi interpretată ca un echivalent al imaterialului, în timp ce umbrele abia schițate sugerează ceva indefinit, poate o prezență misterioasă. Picturile sale transmit liniște și senzitivitate, deși sunt angrenate active în căutarea identității generațiilor viitoare.
*
Bogdan Raţa (1984, Baia Mare / RO) explorează un post-umanism inovativ, cu ajutorul unor forme genetice preluate din anatomia umană. Rața recreează și multiplică aceste forme și le oferă noi vienți în noi „corpuri”, care apar astfel ca fiind iește din laboratoare experimentale. Elaborarea industrială a sculpturilor sale se referă la o infirmitate contemporană, i.e. la estomparea individualului (și a personalității) iar culorile vii și puternice folosite sugerează folosirea recent și contemporană a corpului ca pe un obiect de jucărie.
Aceste abordări și tendințe devin chei de înțelegere a unor problematici esențiale ale realității / realităților înconjurătoare, uneori șoptind alteori vociferând, dar tot timpul invitând privitorul să descopere și să înțeleagă compoziții artistice neobișnuite .
