La Editura Cartea Românească, în colecţia “Hors Collection”, a apărut volumul “Ce a fost- cum a fost. Paul Cornea de vorbă cu Daniel Cristea-Enache”.
„Chestiunea pe care mi-o pui – a aderării la comunism – e bine-venită.
O aştept, am aşteptat-o de o bună bucată de vreme. Este una dintre problemele semnificative, cu un mare impact existenţial în cazul meu. Spre a-i da un răspuns valabil, îmi asum, evident, clauza sincerităţii depline, altcum ce interes ar mai avea să depun mărturie? Dar mai am în vedere şi un al doilea criteriu, de astă dată procedural, pe care l-am deprins ca indispensabil de-a lungul carierei mele de istoric şi teoretician al literaturii: spre a înţelege cum s-au petrecut lucrurile, e totdeauna necesar să le situezi în contextul lor generativ. Un context care se cuvine examinat de aproape, cu atât mai mult cu cât îndeosebi generaţiile mai tinere au despre ambientul epocii o imagine aburită şi, nu o dată, unilaterală.” (Paul Cornea)
„Dincolo de o admirabilă evocare a părinţilor, răspunsurile trimise pe îndelete de Paul Cornea lui Daniel Cristea-Enache cuprind o analiză a vieţii proprii şi o meditaţtie asupra ei. Preocupat cu precădere de motivele care l-au condus spre comunism, de felul cum a traversat diverse demnităţi şi de procesul intelectual şi de conştiinţă în urma căruia s-a desprins cu totul de idealul său juvenil, Paul Cornea a făcut din relatarea lui nu numai una despre sine, ci una deosebit de preţioasă despre epoca în care a trăit. Cartea oferă ceea ce ne lipsea, şi anume o vedere dinăuntru, pătrunzătoare şi onestă, a sistemului comunist. O de înţeles, dar şi de regretat reţinere l-a împiedicat pe cărturar să fie la fel de insistent cu opera proprie şi mai ales l-a făcut discret cu adevărul incontestabil că domnia sa este unul dintre marii profesori, dintotdeauna, ai învăţământului umanist românesc.” (Livius Ciocârlie)
„Facultatea de Litere împlineşte zilele acestea 150 de ani. Profesorul Paul Cornea, 90. O întrebare îmi vine în minte sub impresia acestei coincidenţe. Câţi dintre absolvenţii Facultăţii de Litere din ultima jumătate de secol – dintre care nu puţini alcătuiesc astăzi elita culturală a României – ar avea motive să nu-şi recunoască norocul de a-l fi cunoscut pe Profesor? Ma gândesc că, într-un anume fel, cartea aceasta de convorbiri, Ce a fost – cum a fost, prin bogăţia excepţională a informaţiilor ei şi cantitatea impresionantă de viaţă, oferă o şansă şi celor care nu au avut parte la vreme de înţelepciunea, cordialitatea şi magia prezenţei Profesorului nostru.” (Eugen Negrici)
Un cărturar excepţional, o carte importantă.