Ana Maria Galea este absolventă a secţiei de actorie din cadrul Universităţii de Arte din Târgu Mureş. A urmat cursuri de jazz susţinute de Anca Parghel, Mircea Tiberian, Sorin Romanescu. De-a lungul timpului a colaborat cu artişti de renume din ţară şi străinătate, iar în cele mai recente concerte, Ana Maria Galea a cântat alături de Daniel Csikos (pian) şi Michael Acker (contrabas). Andra Rotaru a dialogat cu Ana Maria Galea, în exclusivitate pntru AgentiadeCarte.ro
Cum se face deosebirea între un muzician amator şi unul profesionist în România? Sau cum se petrece trecerea dintr-o zonă, într-alta?
Este o întrebare foarte bună, pe care până acum nu mi-a adresat-o nimeni, mai ales, în situația în care eu nu am absolvit un conservator, o facultate de muzică. Îmi vin în minte cuvintele unui prieten de la Constanța, artist plastic, care spunea că ”artist profesionist este acela care reușește să își câștige existența din arta sa”; ei bine, eu trăiesc din onorariile primite pentru performance-urile mele, așa că din această perspectivă sunt un artist profesionist. Pe de altă parte, referindu-mă strict la cuvântul ”muzician”, se pare că, teoretic, ”profesionist” este cel care are studii muzicale. Şi, cu toate astea, sunt mulți astfel de oameni care nu au urcat niciodată pe scenă …e o discuție complicată… până la urmă publicul este cel care face distincția, adică plătește sau nu biletul la spectacolul tău. Cred că e valabil în toată lumea, nu numai în România.
De-a lungul timpului ai colaborat atât cu muzicieni din România (Anca Parghel, Ciprian Parghel, Tudor Parghel, Pedro Negrescu, Michael Acker, Liviu Negru, Alexandru Man, Sorin Romanescu, Petrica Andrei, Ciprian Pop, Toma Dimitriu, Daniel Csikos , Sorin Terinte, Puja Barna, Mihai Melinescu) cât şi cu muzicieni de peste hotare (Mat Maneri (SUA), Bende Zsolt (HU), Gyarfas Istvan (HU), Zana Zoltan (HU) etc. Există vreo deosebire între şcolile de muzică de aici şi din afară, plusuri şi minusuri?
Da, am fost de la început foarte norocoasă pentru că primele mele apariții au fost alături de muzicieni extraordinari și experimentați care mi-au dat încredere și m-au ”îngrijit” pe scenă prin felul lor de a acompania. Le sunt recunoscătoare. Mai târziu am descoperit plăcerea de a cânta cu muzicieni din generația mea, mai mult decât atât, am descoperit că în România, la București, la Universitatea Națională de Muzică, secția de jazz se formează instrumentiști care cântă la un nivel de profesionalism foarte înalt. Exemplul care îmi vine acum în minte este contrabasistul Michael Acker care face parte din mai multe ansambluri europene și este solicitat și de muzicieni de pe continentul Nord American. Trebuie să spun … cred că este meritul compozitorului, pianistului și profesorului Mircea Tiberian, care nu formează doar instrumentiști, formează oameni, caractere. Dacă mă întrebați de minusuri? Mă voi referi la lucruri concrete: nu cunosc foarte bine situația din școlile de profil din România sau din străinătate, dar cred că aici, la noi, se dă prea puțină importanță muzicii improvizate. În afară de secția de la UNMB nu cunosc să există altele în țară, iar în licee se studiază jazz-ul, din câte știu, doar la București și Constanța. E păcat. Din ce în ce mai mulți tineri vor să experimenteze acest gen de muzică… probabil că are legătură și cu lipsa profesorilor specializați în acest sens… în fine, cred foarte mult în tânăra generație. Ei vor schimba situația muzicii de improvizaţie în România și vor conecta țara noastră la Europa și la Statele Unite ale Americii.
Ai fost şi actor şi interpret vocal în multiple spectacole de teatru. De asemenea, ai absolvit Universitatea de Artă Teatrală Tg. Mureş, secţia actorie. Când şi cum te-ai redescoperit pe de-a-ntregul?
Am dorit să cânt dintodeauna; am cântat, dar nu ”organizat”. Muzica este cel mai frumos dar pe care l-am primit, nu îmi imaginez o lume fără sunet. Dar se întâmplă uneori să nu alegi de la început drumul potrivit din diverse motive ce țin sau nu de tine. Am ales, atunci când viața mi-a permis, actoria. Am dat examen de admitere și am ”intrat” la Universitatea de Artă Teatrală din Tg. Mureș, clasa profesor Radu Olăreanu. Simțeam că îmi lipsește ceva. În anul I am studiat canto și, bineînțeles, am dat examen. Am ales să interpretez piesa ”Mi-am pus busuioc în păr”. Am început să cânt și s-a făcut liniște. Am simțit o energie nemaiîntâlnită până atunci. Am știut că vreau să cânt toată viața.
Ai adus câteva inovaţii în domeniul cultural, atât prin proiectele pe care le-ai iniţiat sau organizat, cât şi prin „Manualul de Politici Muzicale” al postului public Radio România Tg. Mureş. Acesta a fost primul manual de politici muzicale în SRR!
Inovații este mult spus. Am vrut, vreau și voi reuși să aduc cât mai mulți oameni în sălile de spectacol indiferent că este vorba despre muzică, teatru sau alt tip de performance artistic. Cred în cultură și sunt sigură ca doar așa se poate schimba România. Nu că n-ar fi bună azi, dar uite, o țară care îi are pe Enescu, pe Brâncuși, pe Cioran, pe Eliade, e indamisibil să nu găsească resursele financiare pentru a cumpăra, de exemplu, un pian de concert pentru Filarmonica din Brașov. Da, am spus și asta, pentru că trebuia să o spun…sunt prea multe anomalii. În fine… am făcut, fac și voi face tot ce îmi stă în putință pentru a promova cultura. Referindu-mă la proiectul cel mai recent pe care îl am în calitate de manager cultural și jurnalist al SRR ”Seri de Jazz și Muzică Clasică la RTM” , proiect finanțat în parteneriat public-privat, doresc să promovez tânăra generație de muzicieni. Anul acesta am ales vocea, și, timp de 8 luni , până în mai, o dată pe lună în Sala de Concerte RTM sau pe internet pe site-ul www.radiomures.ro, veți putea vedea și asculta cântărețe de jazz din tânăra generație acompaniate de un trio classic (pian, contrabass si baterie). Cât despre ”Manualul de Politici Muzicale” – acesta este primul manual de acest gen din SRR, nu am pretenția că este perfect sau de neîmbunătățit dar, cu siguranță, este ceva care lipsea. Nu poți avea rezultate în ceea ce faci fără reguli clare. Mă refer din nou la România, se pare că uneori lipsesc regulile clare, iar din această cauză anumite situații se transformă în haos.
Publicul te poate vedea din ce în ce mai des în ultima vreme în recitaluri în toată ţara. Componenţa celor alături de care cânţi se schimbă, însă, de la un concert la altul.
Da și nu. Îmi place să experimentez… și totuși am formule preferate. În aprilie anul acesta am avut un concert la Iași, în ”Teatrul Fix” acolo am desoperit formula lângă care vreau să îmbătrânesc: la pian Daniel Csikos, la contrabas Michael Acker. Poate că e doar un gând de acum, nu știu ce voi spune peste un an, dar știu că voi edita un disc cu acel prim concert în această formulă. E vorba despre ceva dincolo de ritm, armonie sau linie melodică: la Iași a fost chimie și a rămas pentru fiecare concert pe care l-am susținut împreună după. Așa am simțit eu. Mulțumesc pentru această întâlnire.
Planuri de viitor?
Planuri? Pot să îl citez pe Octavian Paler? ”Avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm” … cam așa e cu planurile. În concluzie, las lucrurile să se întâmple. Le ajut cu pasiune, cu credință, mulțumesc pentru tot ce mi se întâmplă și cred! Astea sunt proiectele mele.
Și încă ceva: azi sunt așa pentru că am avut întâlniri bune. Mulțumesc Adriana Trandafir, Anca Parghel, Mircea Tiberian, Pedro Negrescu. Mulțumesc!
