La editura Amanda Edit din Sinaia a apărut volumul bilingv de poezii româno-albanez, „Noaptea şarpelui/Nata e gjarpërit” de Ioana Trică. Traducerea poeziilor aparţine cunoscutului traducător Baki Ymeri, care a realizat o selecţie din poeziile publicate în volum de către autoare, iar prefaţa este semnată de Lucian Gruia.
„Ioana Trică îşi propune „o călătorie iniţiatică prin Noaptea şarpelui timp, potrivindu-şi busola după „Ţările interioare”): Încă mai pluteşti cu ochii închişi/ prin ţările interioare// Urmăreşti flăcările reci ale oglinzii/ şi taci. O haină de tăcere// maiestuoasă şi lungă/ îţi ţine de cald toată ziua// Călătoreşti prin ţările interioare/ într-un timp mereu inversat (… ). De fapt, poeta îşi defineşte curajos „Calea” care se desfăşoară pe un fir interior, poate că nesfârşit, dar care are drept ţintă absolutul, Fiinţa supremă: „Acest drum lung/ şi aspru al luminii/ spre o mare/ nevăzută/ sclipind în interior”. (Daniel Marian, O bibliotecă pentru balansoarul meu)
„În poezia Ioanei Trică se poate contura o viziune specifică asupra lumii. Viziunea lirică e desfăşoară între două coordonate: una cosmogonică, având ascendenţa în sacralitatea păgână, crepusculară, blagiană, cealaltă iniţiatică, vizând metemspihoza proprie mitologiilor / doctrinelor indiene şi extrem orientale. Lumea, pură la geneză, este distrusă sistematic de inconştienţa omului, care încearcă să concureze egoist şi malefic Demiurgul, astfel încât apocalipsa se apropie.
Purificarea lumii poate veni prin focul cosmic, în flăcările căruia mai pâlpâie amintirea, se pare inutilă a sacrificiului cristic: „şi astăzi în noaptea de Crăciun // se mai văd luminile / arzând /încet peste case”, urmată de o nouă geneză. Viaţa ciclică a omului şi a universului amintesc de mitul eternei reîntoarcei. Ca în mitologia indiană, după ultimul ciclu şi o apocalipsă neantizantă, universul se recrează, după care degradarea reîncepe inevitabilă. Sub aspect stilistic, lirica Ioanei Trică captivează, pe lângă imagistica inedită, printr-o muzicalitate aparte. Aliteraţiile şi rimele rare limpezesc gândurile. În registrul aluziv, de la poem la poem, poeta creşte cu „o jumătate de umbră”. (Lucian Gruia – „Mai mare cu o jumătate de umbră”, prefaţă la volumul Noaptea şarpelui).
Poetă şi traducătoare, Ioana Trică a debutat publicistic cu traduceri literare în 1999 şi cu poezie în 2004, în revista Viaţa Românească. Este autoare a volumelor de poezie Altcineva, ed. Muzeul Literaturii Române 2005, Continente suspendate, ed. Deliana 2008, Cruciadele somnului, ed. Eikon 2011. O versiune in spaniolă din poeziile sale, El tiempo con rostro extrano/ Vremea cu faţă străină, a apărut la Obsidiana Press, USA 2008, în traducerea poetului François Szabó.
Pe lângă poezie, a publicat traduceri din franceză şi din reto-romană (romanşă), în reviste şi în volum şi este prezentă în numeroase antologii şi volume colective. A tradus din romanşa-vallader un volum de poezii al Luisei Famos, pentru care a primit diploma de excelenţă la festivalul SIMFEST 2005, traducere cotată în Index Translationum UNESCO. In 2009 a obţinut premiul Naji Naaman, secţiunea poezie, pentru manuscrisul Bărbaţi singuri/ Des hommes seuls. Din 2007 şi până în 2012 şi-a împărţit, cum spune ea, inima şi drumurile între România şi Elveţia, iar din 2008 este membră în PEN Clubul francez.
