Duminică, 13 octombrie 2013, ora 18:00, la Palatul Baroc (Piaţa Unirii, Timişoara), va avea loc vernisajul expoziţiei „Retrospectivă Molnar Zoltan”. În deschidere va lua cuvântul criticul de artă Ioan Szekernyes, preşedinte al UAP Timişoara. Evenimentul organizat de Muzeul de Artă Timişoara are loc cu ocazia aniversării a 76 de ani de la naşterea artistului plastic Molnar Zoltan. Lucrările care vor fi expuse parcurg întreaga activitate a artistului şi provin atât din colecţii particulare cât şi din patrimoniul Muzeului de Artă din Timişoara. Expoziţia e deschisă în perioada 13 octombrie – 2 noiembrie 2013.
Molnar Zoltan a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca unde i-a avut ca profesori pe Kadar Tibor, Szervaciusz Jeno şi Abody Nagy Bela. A activat ca profesor în cadrul facultăţii de Arte din Timişoara în perioada 1963 – 1972 după care a urmat o activitate de grafician în cadrul Teatrului Maghiar de Stat Timişoara, perioadă în care a avut colaborări cu Opera Naţională din Timişoara la spectacolul de balet contemporan „Chore Studio Temesiensis” sub bagheta dirijorului si compozitorului Nicolae Boboc şi participarea reputatului prim-balerin Francisc Valkay. Scenografii care-i aparţin: P.I.Ceaikovski – Simfonia Nr.6 Patetica, A.Webern – 6 piese pentru orchestra, Opus 6. S-a mai remarcat drept un artist creator de lucrări monumentale în aer liber, lucrări care pot fi văzute în centrele oraşelor Carei, Tăşnad, Satu Mare, Ploieşti şi Sinaia. La fel îi aparţine lucrarea de artă monumentală a sălii de concerte din Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu” Timişoara, denumită „Simfonie”.
Lucrările artistului se găsesc în colecţii particulare din New York, Tel-Aviv, Japonia, Italia, Germania şi Romania, fiind apreciate în special de colecţionari de artă modernă.
În 1968 s-a alăturat la „Grupul 111” cu expoziţia de la Sala Kalinderu din Bucureşti alături de alţi mari artişti ai momentului: Ştefan Bertalan, Constantin Flondor Străinu, Doru Tulcan, Elisei Rusu, Ion Gaiţă, Roman Cotoşman, Diet Sayler şi Toma Viorel, grup care ulterior îşi va schimba denumirea în „Sigma”.
Molnar Zoltan practica la acea data abstracţia lirică, evoluând ulterior spre arta concretă, preocupat de corespondenţa dintre sunet şi formă, atât de evidentă în studiile sale de muzicalism.
„Înainte ca artişti ca Vasarely sau Agam, Pol Bury sau Soto sa fie reduşi la puţinele pagini ale unei istorii ce-şi devoră fiii, timişoreanul Molnar Zoltan le căzuse victimă. Credea cu sinceră religiozitate în muzicalismul imaginii. În raport cu Vasarely însă, Molnar este ceea ce este o catedrala gotică in comparaţie cu una romantică. Scopul lor pare supus, aceleiaşi estetici, aceleiaşi metafore a universului ca vibraţie şi armonie …” (Coriolan Babeţi)
