“Cinematografiştii. 2345 cineaşti, actori, critici şi istorici de film şi alte persoane şi personalităţi care au avut de-a face cu cinematograful din România sau care sunt originare de pe aceste meleaguri”, de Bujor T. Rîpeanu

De curând, a apărut volumul “Cinematografiştii. 2345 cineaşti, actori, critici şi istorici de film şi alte persoane şi personalităţi care au avut de-a face cu cinematograful din România sau care sunt originare de pe aceste meleaguri”, de Bujor T. Rîpeanu, Editura Meronia.

“Enciclopedii, dicţionare, lexicoane, ghiduri, „who’s who”-uri, o multitudine de cărţi ce înmagazinează milioane de informaţii despre oamenii care au făcut cinematografia şi filmele, tot mai bine ordonate şi structurate odată cu folosirea tehnicilor moderne informatice apar pretutindeni pe glob. Albume somptuos ilustrate, cu portrete şi imagini din filme sau cu portrete private ale subiecţilor, uriaşe liste de filme (de cele mai multe ori cu menţiunea autorului şi a datei de producţie), biografii reduse uneori la data naşterii şi a decesului, dar, în alte cazuri, extinse şi detaliate până la picanteriile existenţei celor descrişi, întotdeauna utile şi pentru iubitorul de cinema, şi pentru cercetător, şi pentru oamenii din branşă completează acest repertoriu… „Universale”, „mondiale”, „naţionale”, asemenea lucrări, care au îmbogăţit în ultimii ani literatura lexicografică de specialitate, au stârnit întotdeauna interesul cititorului. În România, din păcate, literatura enciclopedică şi de informare continuă să fie deficitară. Iată de ce se cuvine salutată în mod desosebit noua lucrare din acest domeniu.

Despre autorul lucrării prezente „CinematografiŞtii. 2345 cineaşti, actori, critici şi istorici de film …, criticul şi istoricul de film Bujor T. Rîpeanu, despre biografia şi lucrările sale, despre felul cum – pe parcursul unei activităţi de peste 50 de ani – s-a constituit banca sa de date ce cuprinde peste 10.000 de nume de oameni de cinema şi peste 6000 de filme româneşti, despre felul cum este structurat ghidul biofilmografic „CinematografiŞtii” (şi de ce se numeşte aşa), despre investigaţia arhivistică şi biografică ce a produs marea cantitate de informaţie cuprinsă în lucrare, veţi găsi detalii în cuvântul introductiv al volumului, care apare acum, într-o primă ediţie, la Editura „Meronia” din Bucureşti.

Câteva „chei” suplimentare, utile cititorului şi, poate, celui care vrea – din câteva rânduri – să ştie mai mult despre carte. Deşi ea este dedicată în principal oamenilor de cinema din România, îi cuprinde nu numai pe cei care au au lucrat în cinematograful românesc, ci şi pe cineaştii străini, care au contribuit la dezvoltarea cinematografului din ţara noastră sau au colaborat ocazional, dar semnificativ, cu acesta (80 de intrări, de la Hagop Arakelian la Franck Daniau, de la René Clair la Wolfgang Staudte, Bertrand Tavernier…), pe cineaştii români care, născuţi în România, au activat numai în cinematografiile de pe alte meridiane şi pe care majoritatea dicţionarelor şi enciclopediilor străine îi citează cu menţiunea „cineast român”  (peste 140 de intrări, de la Genica Athanasiou şi Jean Negulescu la Edouard de Max şi Maria Ventura, de la Edward G. Robinson la Johnny Weissmüller); evident, la locul cuvenit, cineaştii din Republica Moldova (circa 60 de nume).

Oameni de cinema din toate epocile istoriei cinematografului în România (de la demonstratorii primelor proiecţii de acum mai bine de un secol la vedetele actuale de film şi de televiziune), din toate domeniile (film cu actori, documentar, de animaţie, ştiinţific…), din toate profesiile cinematografice participante la opera filmică: regizori, scenarişti, operatori de imagine şi de sunet, producători, ingineri şi tehnicieni, monteuri, machiori, compozitori şi ilustratori muzicali, realizatori de decoruri şi de costume, şi în primul rând actori (peste 850 de nume într-o ţară unde nu există un dicţionar al actorilor!). Figurează şi cei care au contribuit, cu scrisul lor, la dezvoltarea unei publicistici şi culturi cinematografice în ţara noastră, critici şi istorici de film (peste 130 de nume), intelectuali, oameni de litere, care în decursul vremii, în publicistica şi în preocupările lor, au inclus şi cinematograful. Şi, de ce nu, pentru că ei într-un fel sau altul s-au inclus lumii cinematografului, o seamă de personalităţi şi personaje politice, care au influenţat, prin deciziile lor, evoluţia acestuia (de la Mihai Antonescu la Nicolae Ceauşescu sau Mihai Dulea).

Biografiile acestora, tratate diferenţiat, cuprind nu doar elementele pur calendaristice (naştere şi eventual deces), ci şi date importante „de etapă”, repere determinante pentru evoluţia fiecărei persoane în parte, cu influenţă directă sau mediată asupra operei. Deşi nu s-a avut în vedere o ierarhizare valorică, această diferenţiere se face indirect, prin menţionarea premiilor naţionale şi internaţionale semnificative obţinute de opere şi cineaşti, şi, în unele excepţionale cazuri, prin dezvoltări ample, dedicate unei cariere cinematografice de excepţie (cum ar fi cea a lui Grigore Brezeanu, Jean Mihail, Jean Georgescu, Paul Călinescu, Victor Iliu, Liviu Ciulei, Ion Popescu Gopo, Lucian Pintilie, Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Ion I. Cantacuzino, D.I. Suchianu).

Deşi extinse, filmografiile, care s-au dorit cuprinzătoare, nu sunt simple enumerări de titluri de filme însoţite de anul de producţie şi de numele realizatorului principal; ele capătă un relief calitativ prin sublinierea unor opere semnificative şi pentru activitatea respectivului cineast.

Atât pentru datele biografice, cât şi pentru filmografii şi premii, informaţia este adusă la zi, cu date ce au ca termen limită momentul tipăririi lucrării (septembrie 2013), lucru rar realizat în lucrările de specialitate, care menţin de regulă o întârziere a informaţiei cu 1-3 ani.

Un dicţionar nu se citeşte da capo al fine, ci este de regulă consultat atunci când vrei să îţi formezi repede o imagine despre o persoană sau alta, sau să obţii o clarificare, sau un detaliu suplimentar, sau pur şi simplu atunci când ai un lapsus. Cine va avea însă răgazul să consacre mai mult timp paginilor acestei cărţi, cel mai amplu dicţionar biografic consacrat lumii filmului românesc, va avea numeroase surprize plăcute. Sperăm însă în primul rând că ea va fi un util instrument de informare, de lucru şi de educaţie pentru oricare cititor iubitor de cinema.” (editorii)

RÎPEANU, Bujor T / Bujor Ion Rîpeanu /. Critic şi istoric de film, arhivist, producător cinema-TV-video (Silistra, 12.01.1938). Studii: IATC – teatro­logie (1958). Publicistică (teatru şi film) începând din 1956 în revistele „Teatrul”, „Film”, „Cinema”, „Contemporanul”, „România literară”, „Flacăra”, „Astra”, la radio şi la tele­viziune. Sem­nează şi B.T. Rîpeanu. La începutul anilor ’60 regizor în teatrul de păpuşi (Braşov); din 1965 documentarist, redactor, cerce­tător la ANF (până în 1981) şi Institutul de Istoria Artei (1969–1972); angajat într-o constantă activitate de arhivistică, cinematografică, de documen­tare, catalogare şi cercetare în dome­niul istoriei filmului; articole şi studii de istoria cinematografului în revistele SCIA, RRHA, precum şi în publicaţii din străină­tate, în volumele colective „Contribuţii la istoria cinematografului în România” (1971); „Cinemato­graful românesc contemporan. 1949–1975” (1976); „Les Européens dans le cinéma Américain. émigration et exil” (2005); „Journeys of Desire. European Actors in Hollywood. A Critical Companion” (2006); Membru al Comisiei de documentare a FIAF (1972–1975) şi autor al secţiunii „România”, redactor coordonator a trei volume din „Inter­national Directory of Cinematographers Set and Costume Designers” (1983–1986). Coautor al volumului „Dicţionar de cinema” (1974), colab. C. Cristian; coautor şi coordonator, în colaborare cu Cristina Corciovescu, la volumele: „Secolul cinematografului” (1989) – premiu UCIN; „Cinema un secol şi ceva” (2002); „Lumea filmului” (2005); autor al volumelor „Filmat în România – filmul de ficţiune. 1911–1969” (2004) – premiul Asociaţiei criticilor de film; vol. II, „1970–1979” (2005); „Filmat în România – filmul docu­mentar: 1897–1948” (2008) – premiu UCIN 2008; autor al articolelor despre cinematograful românesc din „Dictionnaire mondial du cinéma” (2011). 1981–1989 – producător delegat CF 5; 1990–1993 – consilier pentru audiovizual în Ministerul Culturii; 1993–1996 – director al Editurii „Video” a Ministerului Culturii – premiu UCIN 1996–1997 pentru promovarea filmului românesc; 1999–2001 – director ANF. Din 2009, membru în conducerea UCIN. Membru în juriile internaţionale ale unor festivaluri cinematografice.