Marţi, 10 septembrie 2013, de la ora 18.00, la Biblioteca Naţională a României (Parter – spaţiile expoziţionale Buzunarul UNU şi Buzunarul DOI; intrarea dinspre B-dul Mircea Vodă) va avea loc vernisajul expoziţiei ”Poeme pentru păsări şi extratereştri”, care poartă semnătura lui Cristian Bădiliţă. Expoziţia va fi deschisă în perioada 10 septembrie – 1 noiembrie 2013. La vernisaj va exista un stand al editurii Vremea, de unde vor putea fi cumpărate cărţile lui Cristian Bădiliţă. Lucrările au fost expuse anterior la Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu” din Piteşti (5-15 iunie 2013) şi la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu (4 iulie-4 august 2013).
Cunoscut patrolog şi exeget biblic, doctor al Universităţii Paris IV-Sorbonne, cu o teză despre ”Metamorfozele Anticristului la Părinţii Bisericii” (apărută la Beauchesne Éditeur în anul 2005, lucrarea a primit premiul ”Solomon Reinach” al Asociaţiei Eleniştilor din Franţa), autor a peste patruzeci de volume de studii, eseuri şi poeme, coordonator al fundamentalei traduceri a ”Septuagintei” şi, în prezent, al traducerii ştiinţifice – însoţite de ample comentarii – a Noului Testament, Cristian Bădiliţă „aduce vederii noastre” o expoziţie de poeme-desemne la care au fost convocate 70 planşe, 14 postere şi 7 tricouri „vorbitoare”.
Vor vernisa expoziţia: conf. dr. Elena Tîrziman, director general al Bibliotecii Naţionale a României, criticul literar Alex Ştefănescu, dna Silvia Colfescu, director editura Vremea, dr. Octavian Mihail Sachelarie – director al Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu” din Piteşti şi, bineînţeles, Cristian Bădiliţă.
Cristian Bădiliţă: „«Cărţile, tăcute săbii», scria undeva Vintilă Horia. Eu aş întreba: «De ce nu vorbitoare scuturi»? «Scutul – scrie heraldistul Constantin Ittu – care iniţial a avut doar un caracter defensiv, a devenit mai târziu un mijloc de a face cunoscute faptele de arme (ale sale sau ale familiei) de care posesorul său putea fi mândru. Scutul a devenit astfel o pagină de istorie, un fel de brevet pe care titularul îl purta mereu cu el». Cum să nu urci imediat cu gândul la scutul lui Ahile – un fel de Microcosm Dinamic, care-l transformă pe erou într-un Mare Iniţiat? Într-o lume atât de anarhică, dominată de INDIFERENȚA unuia faţă de celălalt (inclusiv aglomeraţiile de pe internet atestă acest fapt; cel mai adesea, intrăm «în contact» nu pentru a comunica, ci pentru a ne exhiba), într-o asemenea lume aşadar, cărţile au devenit săbii mute şi boante. Ba nu, mai degrabă, morminte făr-de nume şi făr-de glas.
Poate şi de aceea am simţit nevoia să VIZUALIZEZ poemele mele, să le transform în planşe pe care să le EXPUN. Nu din exhibiţionism, ci din impulsul de a protesta împotriva amneziei, a surzeniei vuitoare, a morţii poeziei. Căci poezia, alături de sacru, este cea care ne defineşte ca fiinţe umane. Poezia trebuie să fie scoasă din cărţile-morminte, să fie urcată pe pereţi, căţărată în copaci. Să devină scut, semn heraldic. Dacă nu pentru a ne apăra în luptă, atunci măcar pentru a păstra memoria esenţială, transpersonală, divină a speciei”.
