Miercuri, 25 septembrie 2013, ora 18:00, în cadrul festivalului Strada de C`Arte (Bucureşti), în „Foaierul de lectură” va avea loc evenimentul “Poezie la prima vedere”. Invitaţi: Eugenia Ţarălungă, Eliza Macadan, Ioana Greceanu, Ana-Maria Sireteanu. De la ora 19:00, în cadrul evenimentului “Cele mai frumoase poezii” vor citi Adrian Pârvu şi Teodor Dună. AgentiadeCarte.ro este partener media al evenimentului.
“Poezie la prima vedere”: Eugenia Ţarălungă, Eliza Macadan, Ioana Greceanu, Ana-Maria Sireteanu
Eugenia Ţarălungă a debutat cu volumul de versuri “mici unităţi de percepţie” (Editura Muzeul Literaturii Române, 2002), premiul de debut al USR. În anul 2010 publică volumul “biu. poeme şi texte-bloc” (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010).
Eliza Macadan s-a născut în mai, 1967. Debutează în revista “Ateneu” în 1988 şi în volum în 1994. Volume: Spațiu auster, Editura Plumb, Bacău, 1994; Frammenti di spazio austero, Edizioni „Libroitaliano”, Ragusa, 2001; În autoscop, Editura Vinea, București, 2009; La nord de cuvânt, Editura Tracus Arte, București, 2010; Transcripturi din conștient, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2011; Paradiso riassunto, Edizioni Joker, Novi Ligure, 2012; Anotimp suspendat, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013; Il cane borghese, La Vita Felice Edizioni, Milano, 2013.
Ioana Greceanu a debutat cu un grupaj de poezii în revista „Luceafărul“ (1997), iar editorial cu „Poeme în pierdere“, 1999. Acestora le-au urmat volumele „Singurătatea poartă o pelerină roşie“ (2003) şi „Cu o sabie imprevizibilă începe ziua“ (2007). În 2012 îi apare antologia bilingvă româno-albaneză în tălmăcirea poetului şi traducătorului Baki Ymeri, intitulată „Recviem pentru omul din cub“.
Ana-Maria Sireteanu este absolventă a Universităţii Bucureşti – ştiinţe filologice. Doctor în psihologie –specialitatea: imagologie. Jurnalist radio educaţional şi cultural 1968-1975, colaboratoare la emisiuni culturale SRTV; 1975- 2003 angajată a radioului public Naţional: redactor, red.de rubrică, realizator, director la Canalul Radio România Cultural, între 1996-2003. Cărţi publicate: jurnalism cultural – “Imagologia mass-media”, psihologie aplicată în 2005; “Jurnalul celebrei Smaranda Brăescu”, memorialistică, coautoare. Poezie: apariţie în primul caiet de Poezie al Ed. Eminescu, antologii de poezie, periodice, reviste de literatură, emisiuni de poezie radio şi Tv. Cărţi de poezie: “Viaţa, acest paradoxal reportaj”; “Întâmplări din Tranziţara”, fabule modern; “Psihopoezia”. Are în lucru o carte de versuri de inspiraţie predominant cosmologică, “Big Bang”. Are în lucru un volum de proză scurtă “Liberi, la pensie”, două romane :”Păcate capitale” şi “Ucigaşul tăcut“.
“Cele mai frumoase poezii”: Adrian Pârvu şi Teodor Dună
Teodor Dună s-a născut la 6 martie 1981 în Tâncăbeşti, Ilfov. A publicat volumele “trenul de treieşunu februarie” (2002), volum distins cu Premiul Naţional „Mihai Eminescu” pentru debut (Botoşani, 2003), “catafazii” (2005), ambele la editura Vinea. În 2010 publică volumul “de-a viul” la editura Cartea Românească. A colaborat, printre altele, cu revistele: România literară, Dilemateca, Vatra, Ziarul de duminică, Cultura, Cuvântul, Familia, Time Out, Wespennest, Manuskripte, Die Horen, Balkani etc. În 2010 a beneficiat de o bursă de creaţie la Akademie Schloss Solitude.
Adrian Pârvu este scriitor şi jurnalist. A debutat cu volumul “Poetul, vărul şi poporul”, Editura Tracus Arte, 2011.
„Bizar, ameţitor, greu de situat, Adrian Pârvu, debutant în al şaselea deceniu al vieţii, este un ziarist care a cochetat multă vreme cu lirica. Primul lui volum, Poetul, vărul şi poporul, Editura Tracus Arte, are o structură curioasă, violent duală.
Numai că poemele celor două cicluri, complet diferite ca intenţii şi mijloace, nu sunt grupate fiecare în zona lor ci aşezate alternativ. Astfel cititorul trece, ca popa de pe podul lui Păcală, de la călcătura tare a unor texte prozaice, vag revoltate, bine înfipte în realitate, amintind şi prin scriitură profesiunea autorului, la cea moale: poeme metafizice intitulate „Căderile” şi numerotate de la I la XXI (câte secole de la Hristos, nu-i aşa). Aceste fiind, după cum autorul anunţă explicit, interpretări laice ale textului biblic. Deşi „laice”, versurile au tonul este al „originalului”: „Când a căzut a doua pecete/ a doua făptură vi a glăsuit zicând: / Vino şi vezi!/ şi un alt cal,/ un cal roşu s-a arătat, şi a primit o sabie cel ce sta călare,/ să ia pacea de pe pământ” etc. În ele avem mai curând o fascinaţie a incantaţiilor decât o interprtetare a scrierii sacre.
Care este adevăratul Adrian Pârvu? Amândoi, desigur. Chiar dacă, puse sub două heteronime, cei doi poeţi pe care îi adună cartea ar putea lesne trece drept persoane diverse. Pur şi simplu, omul e bivalent şi îşi lansează în explorarea sinelui două expediţii diferite în direcţii opuse dintre care una „La marginea incompatibilă a poporului său” iar alta spre sinele mistic.
Care e mai bun poet? Eu îl prefer pe primul, cel care scrie „cu personaje” recurente: poetul, vărul şi, mai ales, poporul – „frumos mai era şi poporul poetului”, zice în derîdere Pârvu. Acesta e un poet, cu energie şi umor, cu priză şi la realitate şi la text. Celălalt, metafizicul, nu poate fi însă ignorat. Deşi „E mult mai preţios, mai auriu poetul/ mort decât poetul viu”, le urez ambilor viaţă lungă în acelaşi trup în care, pentru că trebuiau să poarte un singur nume, li s-a zis Adrian Pârvu„ (Horia Gârbea)
