Cum ziceam în textul anterior, părăsind dezamăgit şi, în fond, disperat secţia de acreditări presă a Festivalului de la Cannes, am observat o săgeată care indica o altă secţiune: „Jeunes comédiens” şi mi-am adus aminte că şi eu „jucam” vreo 20 de secunde în „Balanţa” dlui Lucian Pintilie (selecţional la Festival cu titlul „Le chêne” – „Stejarul”). Cu o hotărâre napoleoniană, am ajuns la ghişeul respectiv, ornat (ghişeul) cu inevitabila şi apetisanta mulatră, am scos paşaportul şi, francofon pur-sânge, i-am spus că joc în „Le chêne” şi vreau să mă acreditez ca „jeune comédien”. Cu acel zâmbet amabil, prevestitor de dezastre, al cinovnicelor franceze, juna africană a scos un registru, s-a uitat la „Roumanie”, s-a uitat la paşaport, s-a mai uitat o dată în registru, după care, ridicând senzual din umeri, mi-a dat registrul să citesc şi eu. La „Roumanie” scria, negru pe prea mult alb, doar două nume: Maia Morgenstern et Razvan Vasilescu. Şi, brusc, mi-am adus aminte de un titlu din „Flacăra” lui Adrian Păunescu: „Inteligenţa românească în acţiune”. „Mais, c’est pas posible! – am urlat eu. C’est une erreure! Je m’apelle Ioan Grosan et je joue dans Le Chêne, la selection oficielle!” Aşa de tare s-a speriat burkineza, că s-a dus într-un suflet după şeful secţiunii, un alb. Acesta a venit, s-a uitat la mine, la paşaport, în registru, din nou la mine şi dându-şi probabil seama că aşa arată les jeunes comediens roumains după 45 de ani de dictatură, a spus în cea mai pură franceză: „O.K. Laisse-le!”
Şi aşa burkineza, cu care ulterior m-am împrietenit, fiindcă ea răspundea şi de un mic bar unde junii comedianţi aveau dreptul, gratis, la un pahar de şampanie şi-un sandvici, triplate în cazul meu, m-a pus în faţa unui panou alb, m-a fotografiat şi-n 10 minute aveam la gât un ecuson galben de „jeune comédien”, cu chipul meu tumefiat de 45 de ani dictatură, poză care – aşa era obiceiul – a apărut, mărită la 80-60 cm, pe panoul cu „tinere speranţe” ale cinematografiei mondiale. A fost primul chip care a apărut acolo.
După o săptămână, când echipa „Balanţei” a ajuns la Cannes şi s-au acreditat şi Maia şi Răzvan, pozele lor erau infinit mai mici decât a mea, căci pe panou nu mai era prea mult loc.
Ioan Groşan
