La Editura Pro Universitaria, a apărut volumul „Vechea Arabie. Orizonturi geografice, sociale și culturale” de Irina Vainovski-Mihai.
„Cartea Irinei Vainovski-Mihai reconstituie minuţios o lume ce se întinde din negurile istoriei până în secolul al VII-lea când începe era islamică, față de care este considerată o perioadă a „ignoranței” (ar. : al-Ğāhiliyya). În ciuda acestei etichete care i s-a pus de secole, vechea Arabie, localizată în Peninsula Arabă, prin monumentele sale de artă poetică, și numai, continuă să stârnească admirația arabilor și nearabilor deopotrivă, iar naraţiunile contemporane perpetuate de noile mijloace de transmitere precum televiziunea, cinematografia şi internetul continuă să fie pigmentate de aceleaşi stereotipuri culturale. Sau, aşa cum spune autoarea: „Dacă miturile fondării naţiunii arabe sunt mult ulterioare şi pornesc din recuperarea şi reevaluarea tradiţiei poetice preislamice, portretul fabulos al Arabiei şi însuşi numele acestui ţinut sunt o creaţie exterioară a Antichităţii. Chiar dacă serveşte scopuri şi receptori diferiţi, strategia retorică de construire a imaginii rămâne în esenţă aceeaşi, de-a lungul mileniilor. Perioada romantismului european îi va da profunzimi prin umbre, lumini şi efuziuni, în timp ce postmodernismul nu va pune la îndoială decât aceste iubiri. Iar critici ca Edward Said vor găsi motivaţii deloc ingenue pentru toate aceste umbre, lumini şi efuziuni.”.
Cartea, ce se constituie într-o lectură captivantă şi, deopotrivă, informativă, parcurge istoria arabilor de la primele consemnări (în surse epigrafice, asiriene și veterotestamentare, în cărțile istoricilor antichității, Strabon şi Herodot etc.), până la cristalizarea literaturii ce avea să uimească şi să încânte generaţii de literaţi şi cercetători europeni. Şi tot europenii – aflăm din paginile acestei lucrări –, prin explorările lor şi călătoriile din secolul al XIX-lea, au redescoperit această lume şi au creat o „estetică a deşertului”. (George Grigore)
