De curând, la Editura Singur a apărut volumul trilingv (română, engleză, franceză) „Nunta cuvintelor” de Nicolae N. Negulescu.
“Cunoscut poet, eseist, critic literar, filosof metafizic, membru corespondent al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe, fondator al mai multor publicaţii literare, în prezent – director/redactor-şef al revistelor „Regatul Cuvântului” şi „Sfera Eonică”, laureat cu distincţia „Virtutea Literară” – acordată de Liga Scriitorilor Români, Domnul Nicolae N. Negulescu ne oferă un încântător volum de versuri într-o ediţie regală (Editura „Singur”, Târgovişte, 2013), un volum „iniţiatic întru <înmiresire> şi cosmologie zalmoxiano-pythagoreică, sub umbrela cabalistică a <sextadei>…”, după aprecierea prefaţatorului, prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu.
Şi pentru a vă incita curiozitatea, în speranţa că veţi dori să lecturaţi volumul, vă oferim una dintre poezii, Transfigurare, însoţind-o, bineînţeles, de o succintă reflecţie:
„Nu ştiu
cine m-a strigat
de dincolo
că marea s-a deschis
şi după o răscolire
a căzut zdrobit
întunericul
pe pragul casei;
de-abia îmi ajungea
la genunchi timpul”
Câtă dreptate are Ioan Petru Culianu! „Scrisul îmi sparge deseori gândurile…”, gândurile filosofului înlănţuit de dorinţa de a (re)găsi izvorul iluminării, printr-o „transfigurare” – coborâre înspre tainiţele sinelui. Şi merită a reţine că acel „strigăt” al răzvrătirii – nici nu mântuie, nici nu nimiceşte. Pare-un avertisment-extaziere a clipei de taină, a contopirii (pentr-o clipă) dintre sufletul „creat” şi cel „increat”. Cel de-aici, al concretului şi cel de dincolo, al dulcelui vis; între yang – locul însorit, activ, al acestui prezent învolburat şi yin – locul întunecos, pasiv, al „nepătrunsului ascuns”. Şi-n această verticalitate, vocea lirică se simte în falnică (re)devenire: „marea s-a deschis”, „a căzut zdrobit / întunericul”, iar lumina a triumfat. Paşii antitetici: aici – dincolo, lumina – întunericul, clipa lucidităţii (dacă luăm în calcul şi vibraţiile consonantice ale slavonismelor: „răscoli”, „zdrobi”, „prag”) se revarsă, conştient (în subconştient, gândind la negativul incertitudinii „nu ştiu cine…”), asupra timpului sfredelitor.
Felicitări autorului!
Aleasă preţuire, traducătorilor: Alina Popa, Lidia Vianu, Mariana Zavati Gardner, Jacqueline Gardner, Alina Cheşcă (versiunea poemelor în limba engleză) şi Radu Andrei, Elena Mihaela Blejdea-Popescu (versiunea poemelor în limba franceză)!” – Livia Ciupercă
