În curând, la Editura Cartea Românească, în colecţia “Critică şi Istorie literară”, va apărea volumul “Privind înapoi, cititorul. Ipostaze ale lectorului în proza românească” de Ioan Fărmuş.
« Filologul Ioan Fărmuş porneşte de la o întrebare justificată – consecinţă a lecturilor şi a studiului aprofundat: „De ce nu avem o teorie a receptării?”. Cercetarea sa îşi propune să umple acest loc, aproape gol, şi are ca scop principal (re)aducerea cititorului în centrul unei problematici interpretative. Prin cultivarea stilurilor şi a formelor marginale, scriitorii studiaţi – Ion Budai-Deleanu, Al. Odobescu, I.L. Caragiale, Camil Petrescu, Mircea Horia Simionescu sau Mircea Cărtărescu – sunt preocupaţi atât de procesul lecturii, de identitatea lectorului, cât şi de pregătirea acestuia pentru întâlnirea cu textul, devenind astfel jaloanele unui traseu al cărui punct terminus se află în postmodernism. În exploatarea acestui valoros filon subteran al literaturii române, criticul nu se limitează doar la interpretări din perspectiva jocului propus cititorului ficţionalizat în operele alese, reprezentative nu pentru istoria oficială, ci pentru istoria fundamentată textual, şi situează imaginea cititorului implicit în contextul canonului literar al momentului.” (editorii)
„O lucrare extrem de agreabilă, cu nerv pentru dezbatere şi cu fineţe de observaţii, folosind un aparat conceptual riguros şi o bază erudită (de care nu face niciodată paradă, ci o investeşte fluent în operaţiile interpretative sau de elaborare conceptuală), matură în ton şi-n argumentaţie, stilistic extrem de curată, cercetarea lui Ioan Fărmuş duce la rezultate şi observaţii de o evidentă originalitate, într-o conduită elevată, de excelenţă în toate compartimentele.” (Al. Cistelecan)
„Scenariul propriilor demonstraţii şi analize relevă maturitate, limbaj critic sigur de sine, o viziune de ansamblu marcată de îndrăzneală şi de originalitate. În plus, înscriindu-şi demersul în încercările critice articulate de teoriile receptării, Ioan Fărmuş e stăpân pe acest teritoriu al metodelor critice mai vechi sau mai noi, îşi asumă şi apropriază conştient anumite instrumente şi mijloace de abordare a textului, are o anumită siguranţă şi naturaleţe nu numai în explicarea teoretică a lucrurilor, ci şi în folosirea lor cu echilibru, doar în măsura în care anumite concepte, interpretări, soluţii sau disocieri îi sunt utile. Niciun abuz conceptual, astfel, niciun exces de erudiţie sterilă.” (Mircea A. Diaconu)
„Întâi şi întâi trebuie subliniată cu trei linii roşii inauguralitatea studiului său în teoricritica românească, care face din Ioan Fărmuş un deschizător de drumuri. Oricine se va angaja de acum înainte pe drumul deschis de el nu va putea ocoli opera sa instauratoare. În acest câmp de lucru şi în acest tip de cercetare, Ioan Fărmuş e inconturnabil. Gestul său creativ arată că nu e nevoie să locuieşti la Paris sau New York, cum cred newchiriţele noastre intelectuale, ci, din contră, că poţi trăi chiar la Târgu Neamţ, pentru a produce lucrări de nivel euroatlantic.” (Virgil Podoabă)
IOAN FĂRMUŞ (n. 21 iunie 1981, Târgu-Neamţ) este doctor în Filologie, absolvind şcoala doctorală a Facultăţii de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării (Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava) cu teza Privind înapoi, cititorul. Ipostaze ale lectorului în proza românească (coordonator: prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu). Publică studii de filologie în revista Meridian critic. În anul 2010 articolul „Ipostaze ale lectorului în proza paşoptistă” („Hypostases of the reader in the prose of 1848”) a fost publicat în volumul Hermeneutics and Ideology. Literary studies I.
