La Editura Cartea Românească, colecţia “Poezie”, va apărea volumul “Locuri pustii” de Vasile Igna.
„“Locuri pustii” continuă, sub aspect formal şi ideatic, cărţile de poeme publicate după 1990. Subintitulată “Procesiuni şi privelişti” şi structurată în trei cicluri distincte („Locuri pustii”, „Egloge”, „Muzici şi danţuri”), cartea e „transcrierea” – când fidelă, impersonală, rece, când augmentată ori doar discret modificată de accidentele istoriei sau ale propriei biografii – a unei sensibilităţi dramatic întoarse spre sine. Luminile şi umbrele, suişurile şi coborâşurile, încrederea şi dezamăgirea, Grădinile şi pustiul sunt egale şi deci opozabile naşterii, creşterii, morţii, iubirii ori deznădejdii, construirii şi deconstruirii făpturii de aer a poetului, niciodată suficient de încrezător în propriile fapte (poetice) şi niciodată îndeajuns de scârbit de ele spre a se lăsa înfrânt sau măcar îndepărtat de vălmăşagul lor generator de iluzii, prejudecăţi ori palide certitudini.” (editorii)
„Cu o blândeţe înţeleaptă şi prevenitoare a gesturilor diurne, emotiv reticent şi senzitiv profund ţinut în frâu de o sensibilitate fundamental livrescă, dar nu şi atrasă de performanţe formale, Vasile Igna atenuează precaritatea situărilor existenţiale prin preţuirea apartenenţei şi o asumare a Provinciei (geografice şi existenţiale) ca loc în miezul lucrurilor.” (Irina Petraş)
„Vasile Igna rămâne un reprezentant de seamă al poeziei şaptezeciste, distingându-se prin cultura poetică evidentă şi bine şlefuită, care îi hrăneşte versul şi meditaţia, prin gravitate de discurs şi tonalitate reflexivă. Temele poeziei, în cazul său, ca şi în cazul promoţiei sale, în genere, sunt majore şi de densă respiraţie, legate de naştere şi moarte, de o retorică a îndoielii sau de o privire esenţializată întoarsă asupra alcătuirilor de bază ale lumii. La Igna, influenţa lui Blaga se simte mai mult, după cum sunt perceptibile, în toată rostirea lui lirică, semnele stăpânirii de sine, ale controlului şi eleganţei, ale discreţiei şi năzuinţei de a atinge o exprimare cvasiimpersonală, eliberată de subiectivităţile prea păstoase sau de impudorile eului.” (Dan Cristea)
