Selecție de Daniel Cristea-Enache din volumul „Cartea de iarnă” de Ion Mureșan, 
ediția a II-a, Cuvînt înainte de Mihai Șora, Editura Charmides, Bistrița, 2012.
Splendidele grădini ale aurului
Cu viclenie s-a năpustit frumusețea asupra mea
ca o cățea turbată s-a năpustit frumusețea asupra mea.
Piară fiecare în averea lui – zic eu –
și jucîndu-mi ochii uscați ca lemnul unui copac trăsnit
la complicate și elegante ceremonii rîd în hohote
și recit cîntecele stupide.
Cu viclenie s-a năpustit frumusețea asupra mea –
ademenitoare sînt regulile puterii
în rest se poate vorbi de plictis.
Hei cum vom mai întinde lațul veninos
în splendidele grădini ale aurului.
Piară fiecare în averea lui –
mesele sobre două trei fructe exotice pe platoul argintat
și tot atîtea bucurii și tot atîtea cuvinte
mișcările ridicole ale tacîmurilor în aerul închis
și cuvintele încăpățînate care nu se mai descojesc
iar sub fereastra mohorîtă lunecînd vedenia veacului:
o terasă de marmoră întinsă cît o cîmpie la capătul căreia
abia se mai vede un mercenar din ce în ce mai gîrbov îndepărtîndu-se
abia se mai aud pașii lui din ce în ce mai străini.
Poemul despre poezie
Toată viața am adunat cîrpe să-mi fac o sperietoare
îmi amintesc zilele în care ascuns sub pat îmi desăvîrșeam lucrarea
grămada de pantofi vechi pe care îmi rezemam capul uneori cînd adormeam
iar acum cînd e gata noapte de noapte sting lumina și numai bănuind-o acolo
încep să urlu de spaimă.
