După o săptămână de la închiderea Târgului de carte Bookfest din Bucureşti ne tot ţiuie, agasant de insistent, în urechi refrenul unui cântec, se pare în vogă, difuzat excesiv de des pe posturile naţionale de radio. Refrenul este aproximativ acesta: „Ce îmbulzeală, ce bătaie pe o oală şi-o tigaie/Ia tigaia, na tigaia….că e la reducereee măiii…”. Asigurăm cititorii că aceste profunde şi neorealiste versuri sunt acompaniate de o linie melodică inspirată din tezaurul folcloric. Nu e vorba de manea. Un apreciat specialist în domeniu, bun amic, ne-a satisfăcut oarecum curiozitatea şi ne-a explicat că în compoziţia orchestrală regăsim elemente (motive) muzicale preluate din sârbă şi horă. Nu avem competenţa să-l contrazicem, însă nu a specificat din ce zonă a ţării provine această melodie. În schimb, despre identitatea versurilor l-am luminat noi.
Lumea întreabă firesc care ar fi legătura între amintita creaţie muzicală şi Bookfest. Până la răspuns, facem o precizare. Cântecul nu a fost auzit în pavilioanele târgului.
Aşadar, cine a răzbit pe ploaie, vijelie şi grindină la Romexpo (nu mulţi, dar destui) a putut constata ordinea, mulţimea şi diversitatea cărţilor expuse în standuri. Afişele, bannerele, de mărimi mai mari sau mai mici, posterele cu personalităţi ale literaturii şi ştiinţei din întreaga lume au creat un decor plăcut, cald şi atractiv, pe scurt un ambient de regăsire spirituală, de meditaţie şi apropiere de adevărata cultură. Numai că starea metafizică a fiecăruia, fie autori de cărţi, editori sau cititori, se spulbera instantaneu. La toate intrările din pavilioane te întâmpinau mai întâi standurile (cu foarte mulţi metri pătraţi închiriaţi, cu alte cuvinte, standul potrivit la locul potrivit) de la care vizitatorii cumpărau: căni, oale, ceainice, cutii şi cutiuţe ornamentale, ceaiuri eco şi la pliculeţe, cafea boabe şi măcinată, dulciuri, diverse băuturi alcoolice (vânzătoarele, alese pe sprânceană, ne asigurau că sunt de colecţie), obiecte de artizanat, diverse ţesături, ciocolată caldă şi rece, sucuri naturale şi artificiale. Ca evenimente „culturale”, printre altele, multe degustări.
Din raţiuni comerciale, recunoaştem, organizatorii şi-au făcut treaba şi au transmis un mesaj: există o legătură spirituală, fundamentală şi indubitabilă, între mall şi târgul de carte.
Ca răspuns, rămânând în acelaşi perimetru mercantil, editorii de carte adevărată şi valoroasă nu vor expune niciodată spre vânzare scrierile lui Cioran, Saramago, Kundera, Kadare sau Cărtărescu la târgurile de rochii pentru mirese, de îmbrăcăminte pentru copii, de mobilă sau pantofi. Asta, din respect şi bun simţ.
Un alt răspuns către organizatorii de târguri de carte. La Bookfest s-a petrecut următoarea scenă. Soţ, soţie şi copil s-au apropiat de un stand cu lucrări ştiinţifice. Soţia către soţ: „Îmi trebuie neapărat acest tratat de biologie. Ştii de când îl caut?”. Soţul către soţie: „Dragă, nu mai am bani! Ţi-am luat mai devreme ceainicul ăla de 150 de lei”. Copilul către părinţi: „Şi când ieşim de aici mai trebuie să cumpărăm vată pe băţ, suc şi ciocolată cu alune”. Cartea a rămas în raft.
Alexandru Calmâcu
