La Editura Polirom, colecţia “Hors Collection”, va apărea volumul “Viitorul libertăţii. Publicistică din ţară şi din exil (1944-1963)” de Mihail Fărcăşanu, cu un cuvânt înainte de Dinu Zamfirescu, ediţie îngrijită de Pia Bader Fărcăşanu. Volumul a apărut sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.
“Volumul conţine o selecţie de articole publicate de Mihail Fărcăşanu în decursul a aproape 20 de ani, din 1944 până în 1963, reprezentând un preţios document de epocă prin mărturiile unei personalităţi direct implicate, în calitatea sa de fruntaş al PNL, în numeroase evenimente de primă importanţă din ţară şi apoi din exil. Dacă publicistica din exil acoperă perioada cea mai întinsă, din 1948 până în 1963, poate şi mai interesantă este publicistica din ţară, reprezentată în principal de editorialele din ziarul Viitorul. Addenda cuprinde eseul „Libertate şi existenţă” din 1942 – o piatră de hotar în evoluţia jurnalistică şi politică a autorului –, precum şi un mic fragment de roman.” (editorii)
„Contemporan cu prăbuşirea primelor regimuri democratice, dar şi cu ascensiunea şi decăderea celor totalitare, Mihail Fărcăşanu a întrupat, cu tragică excelenţă, mai toate virtuţile, paradoxurile şi dilemele liberalismului naţional românesc de ieri şi de azi: distincţie personală, consistenţă intelectuală, talent jurnalistic, vocaţie literară, forta reflexivă, angajament democratic necondiţionat, tărie de caracter, eclectism filozofic, apetit pentru risc, curiozitate faţă de experienţele noi, fie ele personale sau sociale, îndrăzneală a gândirii, disponibilitate de a merge împotriva curentului, dispreţ pentru compromis, resemnare şi negociere a valorilor, încredere în sine, simţ al tradiţiei, dezgust faţă de fanatism, prostie ori lipsă de curaj, eleganţă a scriiturii şi strălucire a verbului, individualism temperat de instinct naţional, intoleranţă faţă de orice formă de autoritarism, pasiune îngemănată pentru echitate şi pentru libertate. Viaţa i-a fost frântă în două părţi egale. Prima jumătate şi-a consacrat-o, cu egală strălucire, ştiinţei politice şi Partidului Naţional-Liberal. A doua şi-a petrecut-o în «refugiu», cum îşi numea exilul de patru decenii, încercând prin vorba şi faptă să-şi ţină împreună compatrioţii, atât pe cei rămaşi captivi în ţară, cât şi pe cei din lumea liberă. În toate situaţiile, a fost animat de acelaşi comandament: «Ideile trebuie trăite».” (Daniel Barbu)
