În curând, la Editura Cartea Românească, colecţia “Jurnale şi memorii”, va apărea volumul “Lista Basarabeană. Copil la ruşi” de Leo Butnaru.
„Noul volum de memorii al lui Leo Butnaru pune faţă în faţă cartea de amintiri „Copil la ruşi”, eseul psiho-filozofic „Românii şi Enciclopedia sufletului rus”, afin fiindu-i compendiul „Gombrowicz: idei (şi) pentru realitatea românească”, şi exegeza eseistică „Lista basarabeană”, despre tragica perioadă de colonizare prin care au trecut românii dintre Prut şi Nistru după 28 iunie 1940. Discursul este autobiografic, dar şi al celor care se recunosc în timpurile de acum 50-60 de ani sau în epoca Represans (a teribilelor represiuni comuniste, numită „a căluşului în creier”). Este o carte a cărei unicitate constă nu doar în sinceritatea evocărilor, ci şi în profunzimea analizei spaţiului contemporan ex-sovietic, rămas o enigmă atât pentru cititorii, cât şi pentru istoricii (literari) din dreapta şi din stânga Prutului.” (editorii)
„Ne încărcăm memoria cu numele unor politicieni inculţi şi agresivi, dar îi ignorăm pe oamenii noştri de cultură, de la care am avea de învăţat. Un asemenea om este Leo Butnaru, poet, eseist şi traducător de elită… Civilizat şi surâzător, Leo Butnaru este şi o prezenţă cuceritoare în societate. La discuţiile cu alţi scriitori, la întâlnirile cu publicul, la festivalurile de poezie din alte ţări se remarcă imediat prin capacitatea de a comunica în mai multe limbi şi prin eleganţa atitudinii.” (Alex. Ştefănescu)
„Leo Butnaru! Numele său este rostit cu consideraţie cel puţin în trei capitale –Chişinău, Bucureşti, Moscova. Poet, prozator, traducător, exeget în ştiinţa literaturii, eseist… Talentat şi inteligent, avid, nedomolit, Leo Butnaru e categoric personalizat, concomitent fiind şi clasic, şi avangardist. Mai simplu spus, e un talent sui generis. El iubeşte nu doar propria prezenţă în literatură, ci însăşi literatura – cu uitare de sine şi deplin. Citindu-l, fiţi gata să întâlniţi turnuri neaşteptate, descoperiri imprevizibile, ludic acaparant şi probleme foarte serioase.” (Chiril Covalgi)
