Vineri, 10 mai 2013, ora 19.00, la Sala Radu Beligan a Teatrului de Comedie (Bucureşti), va avea loc premiera oficială a spectacolului “Pescăruşul” de A.P Cehov, traducere de Mașa Dinescu, în regia lui Claudiu Goga. Scenografia e semnată de Lia Dogaru, costume Liliana Cenean.
Distribuţia: Irina Nikolaevna Arkadina / Emilia Popescu; Boris Alexeevici Trigorin / Ștefan Bănică; Evgheni Sergheevici Dorn / Vladimir Găitan; Polina Andreevna / Carmen Tănase; Piotr Nikolaevici Sorin / Florin Dobrovici; Nina Mihailova Zarecinaia / Anca Dumitra; Konstantin Gavrilovici Treplev / Alexandru Pavel
Mașa / Mirela Oprișor; Semion Semionovici Medvedenko / Dragoș Huluba; Ilia Afanasievici Șamraev / Gheorghe Dănilă; Iakov / George Grigore; o fată în casă / Rădița Roșu.
“Pe vremea când lucra la „Pescăruşul”, Cehov spunea într-o scrisoare că scrie o piesă cu „5 tone de dragoste”. Îmi place să pun în scenă poveşti de dragoste. Nu pentru că aş fi un romantic (deşi poate sunt), ci pentru că teatrul înseamnă viaţă, iar viaţa nu există fără dragoste. IUBIRE, SEX, OBSESIE, TRĂDARE, RATARE, MOARTE, ARTĂ – înşiruite astfel par a fi ingredientele unui film de Hollywood – dar astea sunt temele principale din „Pescăruşul” lui Cehov. Cum să ratezi o asemenea poveste?
Cred că actualizarea constă în modul de gândire, în psihologia personajelor, care trebuie să fie una a zilelor noastre, în felul cum sunt descifrate şi dezvoltate relaţiile şi situaţiile teatrale în urma acestui mod de gândire, fără a trăda sensul fundamental al piesei, ci potenţându-l. Iar aici, la dobândirea acestui mod de gândire, este necesar să ai o traducere bună, o traducere în limba vorbită azi. Nu poţi gândi modern într-o limbă veche. Abia apoi, în mod natural urmează ambalajul estetic, decor, costume, muzică, machiaj, care trebuie să slujească ideea spectatorului. Actualizarea, din acest punct de vedere, nu înseamnă O PUNERE ÎNTR-UN TIMP, CI O SCOATERE DIN TIMP…” (Claudiu Goga)
