Joi, 25 aprilie 2013, ora 17:00, la Librăria Mihail Sadoveanu (Bucureşti) va avea loc lansarea volumului „Plecând de la cărți. Jurnal indirect III” de Mihai Zamfir, apărut la Editura Spandugino. Prezintă cartea, alături de autor, Livius Ciocârlie, Cosmin Ciotloș şi Iulia-Cristiana Stan.
„Plecând de la cărți. Jurnal indirect III”, alcătuit pe principiul precedentelor două volume, cuprinde o selecție din articolele publicate, între 2003 și 2007, în revista România Literară, sub rubrica Plecând de la cărți. Fără a fi complet absentă, tonalității politice din volumele I și II i s-a pus acum surdină: comentarea unor cărți de prim-plan apărute între 2003 și 2007 reprezintă principala preocupare a autorului. „ (editorii)
Mihai Zamfir este profesor la Facultatea de Litere a Universității din București, specialist în istorie literară, stilistică și literatură comparată. În anul 1970 și-a obținut doctoratul în Litere, cu teza Proza poetică românească în secolul al XIX-lea. A fost profesor la Universitatea din Lisabona între anii 1972-1975, iar după anul 1990 a funcționat ca profesor-invitat la universități din Portugalia și Brazilia.
Este autor a numeroase sinteze: Introducere în opera lui Al. Macedonski (1972), Imaginea ascunsă. Structura narativă a romanului proustian (1976), Poemul românesc în proză (1981), Formele liricii portugheze (1985), Cealaltă față a prozei (1988), Din secolul romantic (1989), Discursul anilor ’90 (1997), Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române (2011; 2012) și altele. Bibliografia sa mai cuprinde 120 de studii științifice și peste 1800 de articole, publicate în principalele reviste românești și în străinătate.
După Revoluția din decembrie 1989, îl găsim printre fondatorii Alianței Civice, apoi ai PAC, din Comitetul Național al căruia a făcut parte până la desființarea partidului.
A fost Subsecretar de Stat în Ministerul Educației și Cercetării (1990-1993) și apoi Ambasador al României la Lisabona (1997-2001). Între 2007 și 2012 a fost Ambasadorul României în Brazilia.
A publicat romanele : Poveste de iarnă (1987), Acasă (1992), Educație târzie (două volume, 1998-1999), Fetița (2003), Se înnoptează. Se lasă ceață (2006). O parte a producției sale jurnalistice, scrisă în deplină libertate, a apărut până acum în volumele Jurnal indirect I (2002) și Jurnal indirect II. Scrisori portugheze (2006).
