Prin natura profesiei încercăm să explicăm cu încrâncenare un fenomen, cu scopul abisal de a fi măcar citiţi şi nicidecum luaţi în considerare. Este vorba despre un fenomen care, pentru majoritatea populaţiei active, pare superfluu, desuet şi (teoretic) absurd, ieşit din tiparele vieţii cotidiene şi venit – considerat de aceeaşi majoritate – din partea unui ins cu mintea tulbure, afectată de turbulenţele socio-economico-politice contemporane şi aflată în pragul unei demenţe precoce.
Fenomenul despre care continuăm să vorbim de ceva timp încoace ţine de influenţa Internetului asupra personalităţii (personalizării) şi minţii tinerelor generaţii. Mai exact spus, asupra populaţiei tinere şi adulte de peste tot în lume.
Mai întâi facem o precizare sau, în accepţiunea cititorilor, o mărturisire puţin egoistă: nu ne intersează restul lumii, ci tot ceea ce se întâmplă în România. Şi pentru că tot ceea ce întreprindem aici facem după model european (orice document oficial începe cu propoziţia „conform cu reglementările europene…”), nu înţelegem de ce nu se ia în considerare modelul francez în ceea ce priveşte programul guvernamental al acestei ţări – o ţară mai mult decât europeană – privind învăţarea copiilor şi tinerilor să citească o carte tipărită de la cap la coadă şi să o comenteze apoi cu eleganţă şi discernământ. Aşa se întâmplă în Franţa, iar la noi, oficialii se zbat să introducă, chiar de la grupele mici din grădiniţă, tablete şi celulare sofisticate, înzestrate cu programe ce permit lectura unor fragmente din Amintirile… lui Creangă, teste postate pe lângă, printre altele, reclame imbecile cu pastă de dinţi şi medicamente naturiste pentru ficat şi prostată.
Încă ceva! Elevi de la clasele a XI-a şi a XII-a, de la secţiile de filologie, nu au auzit, de exemplu, niciodată despre Dante Alighieri şi Pirandello.
…Şi ca să încheiem discursul nostru într-o notă veselă, în sensul spuselor lui Călinescu „şi înseninarea să se citească pe frunţile noastre”, relatăm o mică întâmplare reală. O colegă de-a noastră căuta cu nebunie o reţetă de prăjituri, ca să facă o surpriză la onomastica fiului ei. Deoarece nu a ştiut nimeni să i-o dea, femeia a accesat Internetul, pe Google, la rubrica „Reţete culinare”. I-a apărut lista cu tot felul de nebunii legate de bucătărie şi a rămas şocată când, între o reţetă de chec cu nuci şi una pentru tartă cu fructe, a apărut o reclamă cu o femeie care s-a uns cu o cremă mirifică pe locul operat unde îi apăruse un neg pe faţă. Locul s-a vindecat incredibil, iar colegei noastre i s-a făcut rău şi scârbă, a vomat şi a renunţat la prăjitură.”
Alexandru Calmâcu
