Joi, 21 martie 2013, ora 17:00, Anton Jurebie va citi poeme din cele mai noi cărți ale sale: Împotriva negrului total (2011) și Afaceri biografice (2012), ambele apărute la Editura Autograf MJM Craiova. Proiectul cultural Scriitori la Tradem a fost inițiat în 2010 de poetul Nicolae Coande, în colaborare cu Casa de Cultură Traian Demetrescu a Muncipiului Craiova (director, Alexandru Stuparu). Moderator: Nicolae Coande.
Până în prezent au fost invitați la Craiova scriitori români, dar și străini, care au susținut recitaluri poetice sau conferințe despre scrisul lor: Gheorghe Grigurcu, Nichita Danilov, Radu Aldulescu, Marian Drăghici, Mircea Bârsilă, Claudiu Komartin, Sorin Vidan, Vasile Baghiu, Peter Sragher, Paul Vinicius, Bogdan Ghiu, Adrian Mihalache, Michael Astner, Dumitru Ungureanu, Ioan Es. Pop, Radu Vancu, Dragoș Varga, Dan Sociu, Peter Waugh, Dan Stanca.
Anton Jurebie a debutat cu placheta de versuri Elegii distrugătoare (2003), pemiul Filialei Craiova a USR.Alte volume: filaj.românia, file de poveste (2004), Descompunerea pe jumătate (2005), Ţara Doamnei Circe (2006),Împotriva negrului total (2011), Afaceri biografice (2012).
Anton Jurebie scrie o poezie de substanţă existenţială dramatică, dacă nu chiar tragică, amintind depresia provincială a lui Bacovia, rostită însă în maniera colocvială a beatnicilor americani, cu o gravitate psalmică contrapunctată de ironie şi umor. Unul dintre poeme se numeşte antipsalm: „aş vrea să te văd ca pe vremuri/ intrând în casa văduvei şi a orfanului/ ori te-a convins şi pe tine/ faptul că banul mai are un rost pe lumea aceasta// dar sunt zile când/ cerurile se deschid şi/ îngerii se clatină/ ca nişte felinare în noapte// ştiam că măcar/ sub aura lor nu plouă/ glonţul nu trece niciodată/ şi nimic din lumea aceasta// l-am văzut pe dumnezeu într-o fotografie/ mai veche/ i-au pus chip de carne/ gazdă bună pentru pofte şi viermi”, dezvăluind conştiinţa distanţei poetului (post)modern faţă de modelul originar, biblic, de poezie mărturisitoare a credinţei. – Dumitru Chioaru – Poezia ca salvare, Ramuri, nr. 3/2012
Jurebie continuă şi în Împotriva negrului total (în 2012 i-a mai apărut unul, Afaceri biografice) să scrie elegii distrugătoare, doar că o face cu Liliecii lui Sorescu în minte, minus humorul prins ca o agrafă în bârfa aceluia. Bestiarul său uman cuprinde, cum era de aşteptat la un poet care simte că se scufundă în pseudo-chtonismul local, groparul, meşterii de sicrie, văduva, orfanul, medicul de familie, preotul, adică toată turma de porci a doamnei Circe, stăpâna locurilor întinse unde se desfată cu amar omul. Poet al distrugerii, afin al lui Stelaru (pe care îl şi pomeneşte undeva), convins că nu putem rata decât o singură dată, Anton Jurebie îşi consumă ispitirea în ţinuturi joase, în stampe atinse de morbideţe, pe care le ţinem în mâini multă vreme după ce autorul ni le-a trimis. – Nicolae Coande – Omul pe jumătate putrezit, Luceafărul, nr 2/2013
Caracterul „distrugător” al acestor elegii stă, de fapt, în ratarea imprecației, în amânarea ei. O imprecație adresată Nimănui, Marelui Absent care-și vestește această absență prin freamătul oștirii de stuf, într-o înserare de toamnă. Răul devine religia pe care ereticul Jurebie o înfruntă în fiecare poem al acestui volum: o urâțenie disipată în fiecare vers mânjește atât privirea întrebatorului de Dumnezeu, cât și dansul stufului. – Bogdan Alexandru Stănescu – Filaj. Urmăritul scrie, Ziarul financiar, 2005