În perioada 22-25 martie 2013, a avut loc Salonul de Carte de la Paris, unde România a avut statutul de ţară invitată de onoare. Scriitoarea şi jurnalista Mariana Gorczyca a trimis pe adresa AgenţiadeCarte.ro un nou reportaj despre câteva dintre evenimentele desfăşurate în această perioadă:
Supărarea-cârcoteală a unora legată de prezența unui număr mare de clujeni/ardeleni la Salon du livre a fost, la urma urmei, alt adaos la liste de reproșuri adresate actualului Președinte ICR, domnul Andrei Marga. În fond și Iașiul a fost bine reprezentat. Ca să nu mai vorbim de București. Pentru a se repara omisiuni puse în contul vechii conduceri ICR, la Salon du livre s-a deplasat și o delegație venită pe cheltuiala Ministerului Culturii, atașați culturali în perioade anterioare de timp, directori ai ICR Paris (scriitori importanți, de altfel), alte persoane pentru care vor fi existat rațiuni superioare.
Pentru mulți dintre cei prezenți în aceste zile la Târg, Parisul a fost o miză a calendarului lui 2013. Nu numai ca himeră românească seculară, ca orizont aspirațional. Ci și pentru respectul pentru carte și autorul de carte, pe care Franța l-a demonstrat de-a lungul secolelor. (De altfel, la niciun alt târg de profil nu s-a mai vândut atâta carte scrisă de autori români cum s-a întâmplat de această dată la Paris.)
De aceea, alocarea pentru Salon a unei sume uriașe (raportată la bugetul total) creează semne de întrebare asupra unei prezențe onorabile a României la Bok&Bibliotek de la Goteborg, din toamna acestui an, unde țara noastră a obținut, cu mari eforturi, cu inteligență, cu persuasiune mediatică, cu proiecte interesante din partea echipei ICR Stockholm, a domnului Dan Shafran, statutul de invitat de onoare. Probabil, greu se va mai obține acest privilegiu pentru literatura română în țara care acordă Premiul Nobel, în țara în care se citește cel mai mult conform statisticilor, în țara în care Primarii marilor orașe au în programele anuale prânzuri și cine protocolare sau amicale cu scriitori preferați sau sugerați de consilieri, în țara la care vizitatorul plătește nu numai la intrarea în Svenska Mässan, spațiu expozițional eficient organizat, așezat chiar în centrul orașului, ci și la seminariile pe diferite teme dezbătute de scriitorii invitați. Poate mai mult decât în Franța, scriitorul are în Suedia statutul de Very Important Person.
Revenind la Salon du livre, am pendulat/zigzagat între spațiile în care s-au desfășurat evenimentele la care îmi doream să particip.
Vineri, de exemplu, am ținut neapărat să îl revăd pe Pascal Bruckner. Așa că m-am deplasat la Scène des auteurs unde Nicolae Manolescu modera luările de poziții pe tema Est-Ouest : des retrouvailles litéraires. Inițial, figurau în program Mircea Cărtărescu, Nicolae Balotă, Dinu Flămând, Pascal Bruckner. La fața locului s-au aflat, în cele din urmă, ultimii doi, plus Bujor Nedelcovici. Viziuni personale, unele semnificative, altele prea autobiografice.
La Masa Rotundă de la Standul României, trei generoase teme, în dimineața de vineri care, moderate mai cu vervă, cu simț empatic pentru așteptările celor prezenți, ar fi avut un grad de impact mult mai mare : Cum se reflectă criza societății în literatura română contemporană ?, România îngerilor, respectiv Thrillerul literar, între senzațional și politică.
Am urmărit dezbaterea La Roumanie des Anges. Deși potrivit clișeului cum că nimeni nu-i de neînlocuit, absența lui Andrei Pleșu (autorul cărții traduse de Laure Hinckel cu titlul Actualité des Anges) s-a simțit aproape dureros. Centrarea atenției s-a făcut pe prezența ortodoxă a lui Savatie Baștovoi. Ținuta preoțească, barba de călugăr au atras și menținut atenția amatorilor de apariții speciale. Ascultat cu atenție, nu te obliga să cauți pixul și hârtia de scris. (Nu l-am citit până acum. S-ar putea ca în scris omul chiar să conteze).
Spre seară, Savatie Baștovoi, mai inspirat, a putut fi urmărit în Amfiteatrul Agora, alături de Varujan Vosganian și de Eugen Uricaru la dezbaterea Lettres roumaines, une Mosaique d`identités. Au fost luări de poziții politic corecte, precizări despre armeanul care scrie poezie în limba română, (V.V. prezentându-se aici doar în calitatea de poet), o descriere a multietnicității transilvane făcute de E.U., primul redactor-șef al revistei trilingve Echinox, o tentativă a ieromonahului de a-și clarifica condiția de basarabean care scrie în limba română deși nu are cetățenie română. Pentru că era singurul care avea nevoie de translator dintre cei trei protagoniști, Savatie Baștovoi a simțit nevoia să precizeze că, personal, se bucură că nu vorbește franceza și că poate comunica cu cei prezenți prin privire. Ca să afle cineva că îl iubești nu ai nevoie de cuvinte. E suficient să îl privești.
Străinii care ne cunosc foarte bine își dau seama că sinteza nu ne este, ca nație, foarte la îndemână. Fac parte din această nație, drept pentru care Jurnalul de Târg va urma.
Mariana Gorczyca
