M-am întâlnit cu Părintele Mircea Maier, cel care l-a condus pe bunicul meu, acum ani buni, pe ultimul său drum. L-am reîntâlnit pe Părinte la Bucureşti şi am aflat că are parohie la Buziaş, după ce, mai bine de 20 de ani, a slujit în satul Pănade, satul mamei şi al copilăriei mele. După câteva ore de stat la poveşti, mi-am dat seama ce le lipseşte comunităţilor noastre: un Părinte şi un Învăţător, acei stâlpi ai educaţiei şi ai spiritualităţii din satele noastre dinainte de venirea comuniştilor. Un Părinte care să ştie, de-a fir a păr, cum ştie Părintele Mircea Maier, starea fiecărui suflet din parohia sa şi să aibă cu acesta comunicare directă. Un Părinte, nu un preot, care să fie stâlp de bunăstare sufletescă şi de povaţă. Care să aducă în lumea noastră pe cale de virtualizare şi de teribilă secularizare nevoia unui reper inatacabil, dar şi gândirea poetică şi magică. Cu această nevoie acută de reper, am ajuns la o întrebare care mă urmăreşte: de ce în spaţiul nostru public şi politic apar atâţia şi atâţia oameni lipsiţi de spirit, de erudiţie, de profesionalism şi de morală? Răspunsul se învârte în jurul aceleiaşi cozi: pentru că nu mai avem repere şi pentru că falsele modele au ajuns să conducă prin defecte, manipulare şi cinism! Avem nevoie, mai mult ca oricând, de Părinţi şi Învăţători!
Soluţiile nu pot fi miraculoase dacă nu îndreptăm cauzele pentru care sistemul de educaţie scoate pe bandă tot mai mulţi analfabeţi. Trebuie să ne gândim serios că o criză economică nu poate fi stopată numai cu formule economice şi financiare! Dacă în spatele unei naţiuni nu există un motor identitar, organic şi autentic, având drept piloni educaţia, cultura şi cercetarea, atunci acea naţiune va fi mereu şi mereu în criză!
Dincolo de antipatii sau simpatii politice, România are nevoie să-şi reconfigureze elita şi societatea civică pornind de la comunităţile săteşti, cele în care se află mai mult de jumătate din populaţia ţării! Să ne gândim cum să facem ca în satele noastre să avem în lucrare modelul Părintelui şi al Învăţătorului!
Dan Mircea CIPARIU
Este adevarat, sunt de acord!