Festivalul Internaţional de Poezie şi Epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”

Scriitoarea Victoria Milescu a trimis pe adresa AgenţiadeCarte.ro un reportaj despre cea de a VI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie şi Epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”. Redăm textul integral:

„Fiecare ediţie este altfel, deşi în aceiaşi parametri ai ospitalităţii, ai respectului pentru valoare, ai prieteniei. Fiecare ediţie are loc în plină iarnă, astfel încât frigul şi zăpada pot fi adevărate teste, probe şi încercări care se ivesc în calea invitaţilor la Festivalul ,,Romeo şi Julieta la Mizil“. Acest mic oraş, Mizil, are o inimă mare şi caldă, altfel cum să ne explicăm că sosesc aici, la sfârşitul lui ianuarie, de la distanţe considerabile, uneori de dincolo de graniţe, academicieni, profesori universitari, poeţi şi scriitori din diverse generaţii, politicieni, ,,personalităţi uriaşe“, după cum aprecia d-na deputat Ecaterina Andronescu, prezentă la cea de a VI-a ediţie a festivalului. Şi tot dânsa remarca faptul că dacă această extraordinară manifestare ar avea loc sub egida unui for cultural important, ar avea un impact cu totul special. Da, aici are loc o fericită joncţiune între generaţii, datorată unor oameni cu suflet mare, şi i-aş numi în primul rând pe dl. Laurenţiu Bădicioiu, profesor la Liceul ,,Grigore Tocilescu“, gazda evenimentului, şi pe directorul instituţiei, dl. Victor Minea. Dânşii, alături de alte cadre didactice, au ştiut să-i mobilizeze, să-i instruiască pe elevii acestui liceu, şi ce copii frumoşi are liceul, să-şi primească oaspeţii ca pe nişte vedete de cinema, printre bliţuri, flori şi mape cu informaţii, au reuşit să convingă sponsori, astfel ca cei care au câştigat laurii concursului de poezie şi de epigramă să primească trofee strălucitoare, medalii, bani, şi toată lumea să se simtă minunat.

Ediţia din acest an, mi s-a părul cea mai încărcată de emoţie, şi nu puţine au fost momentele când respiraţia parcă mi s-a oprit. Pentru că aerul avea o densitate maximă de spiritualitate, de frumuseţe, aerul vibra de o înaltă elevaţie culturală. Aici, de fiecare dată, după ce invitaţii permanenţi s-au cunoscut cu nou-veniţii, la o cafea fierbinte, în cancelarie, festivitatea începe într-o sală primitoare cu intonarea imnului de stat. Puţine sunt evenimentele la care am avut ocazia să ascult în întregime imnul ţării, într-o atmosferă solemnă, cu întreaga asistenţă în picioare. După prezentările de rigoare ale gazdelor, cei din sală au fost captivaţi şi aproape copleşiţi de discursurile a doi mari români de dincolo de hotarele ţării, poeţi şi patrioţi, ce slujind limbii române cu arta lor slujesc poporul român de pretutindeni, acad. Nicolae Dabija de la Cişinău, simţindu-se la Mizil ,,nu ca acasă, ci acasă’’, şi acad. Vasile Tărâţeanu de la Cernăuţi. Aceştia au vorbit despre poezie, dar şi despre eforturile românilor de dincolo de Prut de a-şi păstra limba, credinţa, identitatea. Despre identitatea şi demnitatea naţională, despre condiţia intelectualului de azi a vorbit şi „patriarhul” festivalului, binecunoscutul scriitor Corneliu Leu, în stilul său propriu, cu pasiune, curaj şi energie, încheind într-o notă de destindere, tot caracteristică, spunând că a ajuns la optzeci de ani fiindcă a îndrăgit vinul sec de Tohani. Cât de emoţionant a fost în patetismul său perfect justificat dl prof.univ.dr. Al. Popescu Zorica omagiind curajul dlui acad. Solomon Marcus atunci când i-a luat apărarea matematicianului Traian Lalescu, fost ministru de Finanţe, când numele lui era interzis, arătând că acele ,,curbe de sacrificiu“ au fost o măsură justă la situaţia de atunci a României etc. Cât de emoţionantă îmbrăţişarea frăţesc-solidară a celor doi mari cărturari octogenari. Dacă la ediţia precedentă dl Solomon Marcus ne-a vorbit despre relaţia subtilă dintre poezie şi matematică, acum ne-a amuzat cu o prelegere despre umorul involuntar, din belşug în perioada actuală, citând exemple savuroase extrase din mass-media, dar şi ,,perle“ ale unor politicieni de azi. Marele absent la umor de maximă calitate a fost dl prof.univ.dr. Ştefan Cazimir, căruia i-am simţit lipsa, marele maestru în special al umorului lui Caragiale, cel care şi-a legat şi el numele de Mizil.

Umor involuntar a existat şi în unele texte trimise la concurs, şi mă refer la secţiunea Poezie, unde, ca membră a juriului, am citit creaţiile a 439 de concurenţi, fiind vorba de poezii cu rimă sau fără, cu o tematică diversă: iubire, moarte, Dumnezeu, Apocalipsă, poezii dedicate ţării, Mizilului, personajelor Romeo şi Julieta etc. Dacă la secţiunea Epigramă, prezenţa Mizilului e o condiţie, la Poezie, contează doar valoarea în sine a textelor, indiferent de temă, dar fiind depunctate dacă sunt scrise fără diacritice, cu greşeli de gramatică, de literă etc. Juriul nu ştie cui aparţin, are la dispoziţie doar texte numerotate de organizatori, identitatea autorilor rămânând necunoscută până la sfârşitul competiţiei. Am descoperit autori care îşi plimbă aceleaşi texte de la un concurs la altul, texte care au fost validate, şi cu care vor să meargă la sigur pentru a primi un premiu. Asemenea lucruri se pot depista uşor cu ajutorul internetului. Aproape mi se strângea inima când întâlneam o poezie bună, dar pe care o găseam apoi publicată în reviste printate ori on line, aflând astfel şi numele autorului. În acest caz, jurizarea nu mai este nici secretă, nici obiectivă, iar concurentul este eliminat pentru nerespectarea regulamentului ce prevede înscrierea cu 4 poezii nepublicate până la finele concursului. A concura cu poezii care au fost publicate ori au fost premiate la alte concursuri e o dovadă de lipsă de consideraţie faţă de organizatori şi lipsă de fair play faţă de ceilalţi concurenţi care au înţeles să respecte regula jocului. Din păcate, chiar poeţi buni, tineri, care nu au ţinut cont de acest deziderat, au fost eliminaţi fiindcă la Mizil concursurile ,,nu se aranjează“. Iar eu sunt adepta principiului că fiecare trebuie să-şi facă treaba onest, acolo unde este, pentru ca întregul să funcţioneze corect şi armonios. Despre corectbooks, l-am auzit vorbind din nou pe proaspătul parlamentar, dl Sorin Roşca Stănescu, dobândind un trofeu, ,,Romeo la Mizil“, pentru roşul vestimentar cu care s-a remarcat la ediţia anterioară, propunând o altă variantă a lui Romeo. De la Botoşani, venind cu un tren care a stat 3 ore în câmp, dna Lucia Olaru Nenati, în linia statornicelor sale preocupări eminesciene, ne-a captivat cu informaţii şi cărţi poştale originale având semnătura lui Matei, fratele lui Mihai Eminescu, care a locuit un timp la Mizil. Dar cu câte personalităţi a plouat şi a nins, la această ediţie! Simpla lor enumerare ar putea trezi invidia multor festivaluri, cu o mai lungă şi mai împovărătoare tradiţie. Doar câteva nume: acad. Solomon Marcus, acad. Nicolae Dabija, acad. Vasile Tărâţeanu, scriitorul Corneliu Leu, prof.univ.dr. Nicolae Rotaru, prof.univ.dr. Alexandru Şonea, prof.univ.dr. Radu Gologan, prof.univ.dr.ing. Corneliu Berbente, conf.univ.dr. George Stanca, dr. Corneliu Zeană, Dan Mircea Cipariu, Sorin Preda, George Corbu, prof. univ.dr. Elis Râpeanu, prof. Nicolae Boaru, Vasile Larco, Ioan Toderaşcu etc. Şi ce privilegiaţi sunt elevii acestui liceu când îşi vor aminti, peste ani, că aici i-au văzut, i-au ascultat pe… premianţii la Poezie: Marele Premiu ,,George Ranetti“: Marius Grama, Galaţi; Premiul ,,Grigore Tocilescu“: Raluca Dumitran, Câmpina; Premiul ,,Agatha Grigorescu Bacovia“: Cezar Ciobîcă, Botoşani. Premianţii la Epigramă: Marele Premiu ,,George Ranetti“: Ion Diviza, Chişinău; Premiul ,,Grigore Tocilescu“: Grigore Chitul, Bistriţa Năsăud; Premiul ,,Agatha Grigorescu Bacovia“: Florian Abel, com. Grindu, Ialomiţa. Cei care au făcut parte din cele două jurii sunt: Corneliu Leu, Corneliu Berbente, George Corbu, Daniel Cristea Enache, Emil Proşcan, Victoria Milescu, George Stanca, Cristina Ionescu, Nicuşor Constantinescu, Mihai Morar.

Ca în fiecare an, şi de data aceasta, ne-a întâmpinat la intrare dl prof. Laurenţiu Bădicioiu, îmbrăcat sobru, având pe chip un zâmbet blând. Dar puţini au ştiut atunci ce era în sufletul acestui om ascunzând cu discreţie şi stăpânire bărbătească o tragedie din propria-i familie. Când mi-a spus la telefon: ,,Doamnă, vă rog să-mi trimiteţi mai repede notele să o mai prind în viaţă pe sora mea, la spital“, am îngheţat. Deşi sora îşi trăia ultimele clipe, profesorul Laurenţiu Bădicioiu şi-a făcut datoria impecabil faţă de concurenţi, invitaţi, faţă de tradiţia acestui festival care merge mai departe.

Vă mulţumim, domnule Profesor!”

VICTORIA MILESCU, Bucureşti
Membră a juriului la secţiunea Poezie