De curând, la Editura Polirom, colecţia “Ego.Proză”, a apărut volumul “Mămica la două albăstrele” de Doina Ruşti. Volumul a apărut şi în ediţie digitală. „A obţinut «tripla», un fel de Mare Slem al «circuitului literar», luând premiul Academiei Române pentru romanul Lizoanca (2009), după ce primise premiile ASB pentru Zogru (2006) şi al USR pentru Fantoma din moară(2008). Foarte puţini scriitori în viaţă au obţinut toate cele trei mari premii (cel al Academiei se acordă o singură dată) şi niciunul într-un interval atât de scurt ca Doina Ruşti.” (Horia Gârbea)
„Romanul urmăreşte povestea unei iubiri, derulată pe fundalul numeroaselor schimbări politice din vara lui 2012. Un cameraman (None), însurat şi cu valori stabile, trăieşte la rândul său propria revoluţie, după ce se îndrăgosteşte de o cântăreaţă. Situaţia incontrolabilă scoate la suprafaţă alte revolte şi nefericiri vechi, care vor face ca viaţa lui să explodeze. Printre vedete, ştiri TV şi lupte politice, creşte treptat credinţa dureroasă că, dincolo de idealuri înalte, de împliniri sociale şi chiar mai presus de familie, există o datorie a fiecăruia faţă de sine.
În acelaşi timp, prim-ministrul României citeşte mesajele venite pe Facebook de la o necunoscută care se semnează Mămica la două albăstrele, nume care reuneşte de fapt cele două frământări: a cameramanului şi a ţării.” (editorii)
„Doina Ruşti este o excelentă prozatoare, de mare talent şi intuiţie.” (Norman Manea)
„Doina Ruşti, după părerea mea, e un prozator de primă mărime al literaturii actuale.” (Nicolae Breban)
„Scrisul ei se citeşte cu mare bucurie: cu mintea răvăşită de exclamaţii şi cu un abia reţinut râs. Cu totul copleşitoare este explozia de expresii originale şi percutante.” (La Stampa)
