La Editura Humanitas, colecţia “Paradigme”, a apărut volumul “Cunoaşterea lumii exterioare ca tărâm de aplicare a metodei ştiinţifice în filozofie” de Bertrand Russell, traducere de D. Stoianovici.
„Prin exerciţiul îndoielii metodice, dacă este autentic şi îndelungat, se induce o anumită smerenie în privinţa cunoaşterii noastre: devenim bucuroşi să cunoaştem indiferent ce – şi în aparenţă oricât de banal – în domeniul filozofiei. Filozofia a suferit până acum de lipsa acestui gen de modestie. Ea făcea greşeala de a ataca problemele interesante frontal şi imediat, în loc să procedeze încet şi cu răbdare, acumulând cunoştinţe solide, atâtea câte se puteau obţine, şi lăsând marile probleme în seama viitorului. Deseori este dezirabil să investim timp şi muncă în chestiuni care, judecate izolat, pot să pară frivole, pentru că de multe ori doar prin examinarea unor astfel de chestiuni pot fi abordate problemele de mai mare anvergură.“ (Bertrand RUSSELL)
BERTRAND RUSSELL (1872-1970), matematician, logician, filozof şi scriitor britanic. Nemulţumit de empirismul lui John Stuart Mill, de filozofia transcendentală a lui Kant, ca şi de neohegelianismul englez al vremii (McTaggart, Bradley), Russell le-a opus teoria „atomismului logic”, constând în practicarea metodei „analizei” pentru a ajunge la „atomi logici”, la o „lume a universaliilor”, cărora avea să le atribuie o realitate independentă de existenţa empirică (obiecte fizice, senzaţii) şi de subiectul cunoscător. Descoperirea studiilor logico-matematice ale lui Frege şi mai ales ale lui Peano a dat un impuls decisiv propriilor sale cercetări, ale căror rezultate au fost expuse în diverse lucrări şi articole înainte de a fi dezvoltate sistematic în Principia Mathematica (1910-1913), redactată în colaborare cu A.N. Whitehead. Russell s-a impus în egală măsură prin luările sale de poziţie antireligioase, ca şi prin lucrări etice, sociale şi politice. Primul Război Mondial i-a dat ocazia să-şi manifeste antimilitarismul şi pacifismul: şi-a pierdut postul de la Cambridge (1916) şi a fost condamnat la şase luni de închisoare (1918). Democrat, individualist şi liberal, a împărtăşit vederile socialiştilor englezi, dar a criticat bolşevismul după o călătorie în Rusia (1920). Până la sfârşitul vieţii n-a încetat să lupte pentru pace, opunându-se utilizării militare a energiei nucleare sau denunţând pericolele naţionalismului. A fost totodată autor al unor romane şi volume de nuvele, care i-au şi adus Premiul Nobel pentru literatură în 1950.